E vorba de două trepte ale creaţiei, urmate de a treia: Dumnezeu a făcut (a creat) pământul (ca entitate cosmică), apoi i-a dat o formă (de la plásso = „a forma“, „a modela“, „a plăsmui“; tradus uneori şi prin „a zidi“, adică a construi în mod elaborat, după un plan: Fc 2, 7, 8, 15, 19), şi numai după aceasta devine creaţie finisată, stabilă, statornică, încheiată.