E vorba de scrisoarea pe care Ieremia a trimis-o, după toate probabilităţile, la doi sau trei ani după deportarea din 597. În Babilon, profeţii mincinoşi întreţineau iluzia deportaţilor că exilul va fi de scurtă durată şi că se vor întoarce curând acasă. Realist – şi sigur pe viziunile sale anterioare (cele două coşuri cu smochine, 24, 1-10), prin care ştia că acest exil va fi de lungă durată şi că avea darul de a-l purifica pe adevăratul Israel –, Ieremia îndeamnă la aşezare şi rânduială.