ei vă vor mânca holdele şi pâinea, ei vă vor mânca fiii şi fiicele, ei vă vor mânca oile şi viţeii, ei vă vor mânca viile şi smochinii şi măslinii şi cu sabie vor treiera cetăţile voastre cele tari în care voi v'aţi pus nădejdea. |
1 | Cum a'ntunecat-o'n mânia Sa Domnul pe fiica Sionului! Din cer azvârlit-a jos pe pământ slava lui Israel, fără să-Şi aducă aminte de aşternutul picioarelor Lui a. |
2 | Fără cruţare, în ziua urgiilor Sale, zdrobit-a Domnul tot ce era floare în Iacob; surpat-a'n mânia Sa cetăţile'ntărite ale fiicei lui Iuda; da, una cu pământul le-a făcut, blestem a pus pe regat şi pe principii lui. |
3 | Cu-aprinderea mâniei Sale puterea b lui Iacob întreagă-a zdrobit-o; dreapta Şi-a tras-o'napoi din faţa vrăjmaşului; în Iacob aprins-a văpaie de foc ce mistuie totul prin preajmă. |
4 | El arcul Şi l-a'ntins ca un duşman, ca un potrivnic dreapta Şi-a'ntărit-o şi a ucis tot, totul ce'n ochii mei era mai desfătat; în cortul fiicei Sionului mânia Şi-a vărsat-o ca un foc. |
5 | Ca un duşman făcutu-ni-S'a Domnul: l-a nimicit pe Israel, i-a nimicit palatele, i-a prăpădit cetăţile'ntărite şi fiicei lui Iuda i-a'nmulţit pe cei ce-s umiliţi şi obidiţi. |
6 | Şi-a'mprăştiat locaşul ca pe-o vie, serbarea Şi-a stricat-o de istov; Domnu-a uitat ce-a pus El în Sion, serbările şi ziua de odihnă şi'n flacăra mâniei Lui i-a'ntărâtat pe rege şi pe preot şi pe prinţ. |
7 | El, Domnu-acum Şi-a lepădat altarul, locaşul Său cel sfânt l-a scuturat; cu mâinile duşmanului zdrobit-a înaltul zid al turnurilor lui; glas de război au dat în casa Domnului ca'n zi de sărbătoare! |
8 | Gândit-a Domnul să dezghioace zidul de apărare al fiicei Sionului; El sfoara de măsură Şi-a întins-o şi mâna cu necazuri nu Şi-a tras-o: zidul-propte? s'a înecat în plâns şi zidu'ntreg deodată s'a slăbit. |
9 | I-s porţile'necate în pământ, zăvoarele-au sărit şi zac în cioburi. Printre păgâni stă regele şi prinţul, nici vorbă de vreo lege! Profeţii lui vedenii n'au avut venite de la Domnul. |
10 | Şed pe pământ, tăcuţi, bătrânii fiicei Sionului; pe capete şi-au presărat ţărână şi mijlocul cu sac şi l-au încins; fecioarele Sionului, fruntaşele, le-au îngropat în tină. |
11 | De-atâtea lacrimi, ochii mi s'au stins, iar inima mi-i tremur. Mărirea mea se scurse în pământ, căci frântă-a fost a neamului meu fiică atunci când tânăr şi sugar mureau pe străzile cetăţii. |
12 | Ziceau către maicile lor: Unde se află pâine şi vin?, când leşinau ca nişte plini de răni prin pieţele cetăţii şi sufletul şi-l revărsau în sânul celor ce-i născuseră. |
13 | Ce mărturie îţi voi da şi-asemănare, o, fiică a Ierusalimului? Cin'te va mântui sau alina, fecioară, fiică a Sionului? Căci cupa morţii tale s'a lărgit: cin'te va vindeca? |
14 | Profeţii tăi văzut-au pentru tine vedenii găunoase şi nebune. Nu ţi-au făcut vădită nedreptatea, ca să-ţi întorci robimea'n biruinţă, ci sarcini găunoase ţi-au văzut, netrebnice vedenii. |
15 | Plesnesc din palme din pricina ta toţi cei ce trec pe drum; ei şuieră şi dau din cap la fiica Ierusalimului: Aceasta-i cetatea măririi vor zice , cunună-a ce-i vesel pe'ntregul pământ?. |
16 | Ei gura-şi deschid împotrivă-ţi, duşmanii tăi toţi; în şuier şi'n scrâşnet de dinţi îşi spun: S'o'nghiţim!; aceasta ni-i ziua'ndelung aşteptată: o ştim, o vedem! |
17 | Făcut-a Domnul ce Şi-a pus în gând, El Şi-a plinit cuvântul cel poruncit din vremea de demult: surpat-a fără milă. Asupră-ţi pe duşmani i-a veselit, vigoarea a sporit-o'n cei potrivnici. |
18 | Inima lor strigat-a către Domnul: Voi, ziduri din Sion, vărsaţi-vă pâraiele de lacrimi de-a lungul zilei şi al nopţii!; să nu te dai odihnei, iar lumina din ochii tăi să nu-şi oprească vocea! |
19 | Ridică-te şi bucură-te noaptea, când i te'mbii vegherii; fă-ţi inima o apă revărsată 'naintea feţei Domnului; spre El ridică-ţi mâinile de dragul vieţii celor mici ai tăi (a pruncilor ce se sfârşesc de foame în pragul uliţelor toate). c |
20 | Vezi, Doamne, şi priveşte: asupra cui Ţi-ai abătut prăpădul? Femei mâncându-şi rodul dat de pântec? Un bucătar făcându-şi o strânsură de prunci sugari pe care să-i ucidă? Profet şi preot duşi la'njunghiere în chiar altarul Domnului?... |
21 | În uliţă-s de-a gata la pământ pruncuţul şi bătrânul. Fecioarele şi fecioraşii mei robiţi au fost, departe; cu sabie şi foame i-ai ucis şi fără milă'n ziua furiei Tale. |
22 | El i-a chemat ca pentru-o sărbătoare pe cei străini ai mei d de primprejur; în ziua furiei Domnului, nici unul n'a fost să fugă ori să scape viu, aşa că eu mai mulţi mi i-am făcut pe toţi duşmanii mei, şi mai puternici. |