Asocierea, aproape suprarealistă, dintre „norul“ care, de obicei, udă prin ploaie, verbul „a aplica un unguent“ şi adjectivul substantivat „alesul“ sau „cel ales“ poate constitui o referire la norul care l-a „uns“ pe Moise ca ales al lui Dumnezeu. Textul capătă astfel o dimensiune duhovnicească.