Iov 27:18
Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni.
Ecc 2
CAPITOLUL 2
Zădărnicia a tot ce-i omenesc.
1Zis-am eu întru inima mea:
– Vino acum să te'ncerc a în veselie
şi să te fac să vezi înlăuntrul binelui!
Şi iată că şi aceasta e deşertăciune.
2Râsului i-am zis că e nebunie,
iar veseliei: – Eşti bună de ceva?...
3Şi-am cercetat dacă inima mi-ar desfăta trupul cu vin
– cu toate că inima mă călăuzea în înţelepciune –
şi dacă mi-ar stăpâni nebunia
până ce pot vedea ce fel de bine le este fiilor oamenilor b,
pe care ei trebuie să-l facă sub soare
pe durata zilelor vieţii lor.
4Mi-am sporit bunurile,
mi-am zidit case,
mi-am sădit vii,
5mi-am făcut grădini şi livezi
şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori,
6mi-am făcut iezere,
ca să ud din ele dumbrava purtătoare de lăstari;
7avut-am servi şi slujnice
şi robi mi s'au născut în casă;
belşug de turme şi cirezi am avut,
mai multe decât toţi cei de dinaintea mea
în Ierusalim;
8mi-am adunat argint şi aur
şi avuţiile regilor şi ale ţărilor;
mi-am agonisit cântăreţi şi cântăreţe
şi desfătările fiilor oamenilor,
paharnici bărbaţi şi femei;
9şi m'am umplut de slavă
şi i-am întrecut pe toţi cei de dinaintea mea
în Ierusalim;
dar şi înţelepciunea cu mine a fost c.
10Din tot ceea ce ochii mi-au poftit,
nimic n'am alungat de dinainte-le,
iar inima nu mi-am oprit-o de la nici o desfătare,
căci inima mi s'a desfătat în toată truda mea,
şi din toată truda mea aceasta mi-a fost partea.
11Şi am căutat eu spre toate lucrurile mele
pe care mâinile mele le-au făcut,
şi spre osteneala pe care m'am ostenit s'o fac,
şi, iată, toate sunt deşertăciune şi vânare de vânt
şi nici un câştig nu se află sub soare.
12Şi am căutat eu să văd înţelepciunea
şi rătăcirea şi nebunia;
căci cine este omul care va urma sfatul
în tot ceea ce poate face pentru el?
13Şi am văzut că înţelepciunea covârşeşte nebunia
aşa cum lumina covârşeşte întunericul.
14Înţeleptul îşi are ochii în cap,
dar nemintosul umblă în întuneric;
şi am priceput – chiar eu am priceput –
că unul şi acelaşi fapt d li se poate întâmpla tuturor.
15Şi am zis în inima mea:
– Precum un fapt i se întâmplă celui nebun,
aşa mi se va întâmpla şi mie;
şi, atunci, de ce m'am mai ostenit?
Şi am mai grăit în inima mea:
– De vreme ce nebunul vorbeşte din prisosul lui,
înseamnă că şi aceasta-i tot deşertăciune.
16Căci amintirea înţeleptului alături de nebun nu
se va întâmpla vreodată,
de vreme ce în viitor pe toate le va acoperi uitarea;
şi cum va muri înţeleptul laolaltă cu nebunul?
17Astfel am urât viaţa;
căci fapta săvârşită sub soare mi-a fost răutate asupră-mi;
aşa că toate sunt deşertăciune şi vânare de vânt.
18Şi am urât toată osteneala
cu care m'am ostenit eu sub soare,
fiindcă o las omului care va veni după mine; e
19şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun,
sau dacă el va fi deasupra ostenelii mele
cu care m'am ostenit şi am trudit sub soare?
Iată că şi aceasta-i deşertăciune.
20Aşa că mi-am luat seama: cu inima mea
mă voi opri de la toată osteneala cu care m'am ostenit sub soare;
21fiindcă există om care se osteneşte în înţelepciune
şi în cunoaştere şi'n bărbăţie,
iar partea sa i-o va da omului care nu s'a ostenit în acestea;
şi, iată, şi aceasta-i deşertăciune şi răutate mare.
22Căci, iată: Cu ce se alege omul din toată osteneala lui
şi din pofta inimii lui
cu care trudeşte sub soare?
23Căci toate zilele lui sunt [zile] de durere
şi'ntru mânie, nevoinţa lui,
încât nici noaptea inima lui nu-şi are odihnă;
iată că şi aceasta-i deşertăciune.
24Bine nu-i este omului decât ce mănâncă şi ce bea
şi ce-i arată sufletului său
că e bine'ntru osteneală;
pe aceasta am văzut-o eu că din mâna lui Dumnezeu este;
25căci cine va mânca şi va bea fără El?
26Căci omului care-i bun înaintea feţei Sale
El îi dă înţelepciune
şi cunoaştere şi veselie;
iar celui păcătos îi dă nevoinţa de a umbla să adune
pentru ca să-i dea celui ce-i place lui Dumnezeu;
iată că şi aceasta-i deşertăciune şi vânare de vânt.