„Pasul dulce“ încearcă să echivaleze cuvântul prooímion (folosit numai aici în V. T.), care înseamnă „intrare“, „introducere“, „preambul“, „preludiu“ (la un discurs sau o piesă muzicală), mişcarea lină şi liniştitoare care-şi propune să atragă atenţia. E alternativa „fricii“ (de fapt, frica de Dumnezeu), cea pe care Bildad pare să conteze.