'nainte de-a purcede pe calea fără'ntoarceri, acolo, în tărâmul de neguri şi'ntuneric, |
A lucra cu luare-aminte şi temeinicie. A te bucura de viaţă. | |
1 | Aruncă-ţi pâinea pe faţa apei, că după multe zile o vei găsi. a |
2 | Dă o porţie la şapte şi chiar la opt, că nu ştii ce rău poate veni pe pământ. |
3 | Dacă se umplu norii de ploaie, pe pământ o vor vărsa; şi de va cădea copacul spre miazăzi ori spre miazănoapte, în care loc va cădea copacul, acolo va fi. |
4 | Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, iar cel ce se uită la nori nu seceră. |
5 | Aşa cum nu cunoşti calea vântului, nici cum anume se încheagă oasele în pântecele femeii însărcinate, tot astfel nu cunoşti faptele lui Dumnezeu, oricâte va face. |
6 | Încă de dimineaţă seamănă-ţi seminţele, iar seara nu-ţi lăsa mâna să se odihnească, fiindcă nu ştii care anume vor rodi, acestea sau acelea; sau dacă toate, cu atât mai bine. |
7 | Dulce e lumina şi bine le este ochilor să vadă soarele. |
8 | Că, chiar dacă omul va trăi ani mulţi şi întru toţi aceştia se va veseli, e bine să-şi amintească de zilele întunericului, că tare multe vor fi. Tot ce vine e deşertăciune. |
9 | Veseleşte-te, tinere, în tinereţile tale şi'n zilele tinereţilor tale să te desfete inima şi fără prihană umblă unde te'ndeamnă inima şi unde te duc ochii, dar să ştii că pentru toate acestea te va aduce Dumnezeu la judecată. |
10 | Aşadar, alungă-ţi mâhnirea din inimă şi izgoneşte-ţi răul din trup; căci tinereţea şi nebunia deşertăciune sunt. |