Cuvintele, efemeridele despre care se spune că „zboară“, sunt mult mai perene decât viaţa omului prin aceea că, scrise sau chiar numai rostite, o transcend şi o prelungesc, aşa cum, în ordinea morală, credinţa şi fapta omului sunt acelea care-i perpetuează statutul fiinţial şi dincolo de moarte. În T. M.: „Zilele mele au fost mai repezi decât suveica“.