Deşi Elifaz e un iubitor de înţelepciune, el îşi dă seama şi mărturiseşte că aşa-zisul înţelept cultivă o isteţime vecină cu viclenia, pe care Dumnezeu o prinde şi o dejoacă. De altfel, cuvântul folosit aici e acelaşi cu care e caracterizat şarpele în
Fc 3, 1:
frónesis (respectiv,
frónimos) = inteligenţă, raţiune, isteţime, viclenie, sentiment al orgoliului. Acest verset este singurul text din cartea lui Iov care se află citat în Noul Testament, anume la
1 Co 3, 19.