Iov: nume propriu care poate fi pus în relaţie cu ebraicul iib = „a duşmăni“, „a trata pe cineva drept duşman“, ceea ce ar duce la însemnarea: „cel duşmănit şi persecutat“. Deşi cu nume simbolic, Iov a fost un personaj istoric, atestat ca atare de Proorocul Iezechiel (14, 14), care-l aşază alături de drepţii Noe şi Daniel, precum şi de Sfântul Iacob (5, 11), care-l dă exemplu de răbdare. Sfinţii Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni, sunt unanimi în a-i recunoaşte existenţa istorică. În calendarul ortodox e prăznuit la 6 mai; în cel catolic, la 10 mai.