Ios 19:18
În hotarul lor erau cuprinse: Izreel, Chesulot şi Şunem;
2Rg 2
CAPITOLUL 2
David rege. Răzvrătirea lui Işboşet.
1Şi a fost că după aceea L-a întrebat David pe Domnul, zicând a: „Mă voi sui oare în una din cetăţile lui Iuda?“ Iar Domnul i-a zis: „Suie-te!“ Şi David a zis: „Unde mă voi sui?“ Şi i s'a răspuns: „În Hebron b“.
2Atunci David s'a suit în Hebron, el şi cele două femei ale sale, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui Nabal Carmelitul,
3precum şi oamenii care erau cu el, fiecare cu familia lui; şi locuiau în oraşele Hebronului.
4Şi au venit bărbaţii Iudeii şi acolo l-au uns pe David rege peste casa lui Iuda, după ce i-au spus lui David că oamenii din Iabeşul Galaadului îl îngropaseră pe Saul. c
5Atunci David a trimis soli la mai-marii peste Iabeşul Galaadului, zicându-le: „Binecuvântaţi Îi sunteţi voi Domnului, că aţi făcut această milă cu domnul vostru Saul, unsul Domnului, şi l-aţi îngropat, pe el şi pe Ionatan, fiul său.
6Şi acum, facă Domnul cu voi milă şi adevăr; iar eu, de asemenea, întru această faptă bună am să mă port cu voi, de vreme ce aţi făcut aceasta.
7Şi acum, întărească-se mâinile voastre, iar voi să fiţi viteji; căci Saul, domnul vostru, a murit, iar cei din casa lui Iuda m'au uns pe mine rege peste ei“. d
8Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştilor lui Saul, l-a luat pe Işboşet, fiul lui Saul, şi l-a suit din tabără la Mahanaim
9şi l-a făcut rege peste ţinutul Galaad şi peste Aşer şi peste Izreel şi peste Efraim şi peste Veniamin şi peste întregul Israel.
10Işboşet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a devenit rege peste Israel; şi a domnit doi ani, dar nu peste cei din casa lui Iuda, care îl urmau pe David.
11Iar durata domniei lui David în Hebron, peste casa lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni.
12Atunci Abner, fiul lui Ner, şi slugile lui Işboşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim la Gabaon;
13iar Ioab, fiul Ţeruiei e, şi servii lui David au ieşit şi ei din Hebron şi s'au întâlnit unii cu alţii la fântâna din Gabaon, în acelaşi loc; aceştia au şezut dincoace de izvor, iar ceilalţi dincolo.
14Şi a zis Abner către Ioab: „Să se ridice flăcăii şi să se ia la'ntrecere în faţa noastră!“ Iar Ioab a zis: „Să se ridice!“
15Şi s'au ridicat şi au trecut, număraţi, doisprezece feciori veniaminiţi f, din partea lui Işboşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre servii lui David.
16Şi fiecare l-a apucat cu mâna de cap pe cel de lângă el şi [şi-au înfipt] sabia unul altuia în coastă şi au căzut deodată; iar locul acela s'a numit Partea-Viclenilor g; el se află în Gabaon.
17Şi tare crâncenă a fost bătălia'n ziua aceea; iar Abner şi oamenii lui Israel au fugit de dinaintea servilor lui David.
18Acolo se aflau trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael; Asael însă era sprinten la picior, ca o căprioară de câmp.
19Atunci Asael a alergat după Abner; şi din urmărirea lui Abner nu s'a abătut nici la dreapta, nici la stânga.
20Iar Abner s'a uitat înapoi şi a zis: „Asael, tu eşti?“ Acela a răspuns: „Eu sunt“.
21Şi i-a zis Abner: „Abate-te la dreapta sau la stânga şi prinde pe una din slugi şi ia-i pentru tine armele!“ Asael însă n'a vrut să se abată din urmărirea lui.
22Dar Abner i-a zis din nou lui Asael: „Stai departe de mine, ca să nu te culc la pământ; cu ce obraz mă voi uita eu la Ioab? Ce înseamnă asta? Întoarce-te la Ioab, fratele tău!“
23Dar el n'a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit cu coada suliţei în golul de sub furca pieptului; suliţa l-a străpuns şi i-a ieşit prin spate, iar el a căzut şi a murit pe loc. Şi a fost că toţi cei ce treceau prin locul unde a căzut şi a murit Asael, acolo rămâneau.
24Ioab şi Abişai l-au fugărit pe Abner pân'la apusul soarelui; şi au ajuns la dealul Amma, care este în faţa Ghiahului, pe calea ce duce spre pustia Gabaonului.
25Iar fiii lui Veniamin, care-l urmaseră pe Abner, s'au adunat şi s'au alcătuit într'o singură oaste şi au stat pe vârful unui deal.
26Atunci Abner a strigat către Ioab, zicând: „Oare fără'ncetare va'nfuleca sabia? Oare nu ştii cât de amar poate fi sfârşitul? Până când oare nu vei vrea să-i spui poporului să nu ne mai fugărească fraţii?“
27Iar Ioab a zis: „Viu este Domnul, că dacă tu n'ai fi vorbit, încă de dimineaţă s'ar fi oprit poporul de la a-şi fugări fiecare pe fratele său“.
28Atunci Ioab a sunat din trâmbiţă, iar poporul întreg s'a potolit şi nu l-a mai urmărit pe Israel şi nu s'a mai bătut.
29Iar Abner şi oamenii săi au plecat înspre seară şi [au mers] toată noaptea aceea şi, după ce au trecut Iordanul, au străbătut toată întinderea mărginaşă şi au venit în tabără. h
30Iar Ioab s'a întors din urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: dintre oamenii lui David lipseau nouăsprezece bărbaţi, precum şi Asael.
31Oamenii lui David au ucis trei sute şaptezeci de bărbaţi din fiii lui Veniamin – adică din oamenii lui Abner.
32Şi l-au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, în Betleem. Iar Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi li s'a luminat de ziuă în Hebron.