Ios 15:33
Iar la şes: Eştaol, Ţora şi Aşna;
Jd 16
CAPITOLUL 16
Porţile Gazei. Trădat de Dalila, Samson se răzbună.
1Ducându-se Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.
2Iar celor din Gaza li s'a dat de veste: „Samson a venit aici!“ Iar ei l-au împresurat; şi toată noaptea l-au pândit la poarta cetăţii; şi toată noaptea nu s'au mişcat, zicându-şi: „Să aşteptăm până se luminează de ziuă, şi atunci îl vom omorî“.
3Iar Samson a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii s'a sculat şi a apucat amândouă uşile din poarta cetăţii împreună cu amândoi stâlpii şi, ridicându-le cu zăvor cu tot, şi le-a pus pe umăr şi le-a dus în vârful muntelui din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo.
4Şi a fost că după aceea el a iubit o femeie din Valea Sorecului de şes, al cărei nume era Dalila.
5Iar mai-marii Filistenilor s'au suit la ea şi i-au zis: „Ispiteşte-l şi vezi în ce anume stă tăria lui cea mare, cum anume îl vom birui şi-l vom lega ca să-l umilim; iar noi îţi vom da, fiecare bărbat, câte o mie şi o sută de arginţi“.
6Şi a zis Dalila către Samson: „Spune-mi, te rog, în ce anume stă tăria ta cea mare şi cu ce poţi fi legat ca să fii umilit?“
7Iar Samson i-a răspuns: „Dacă mă vor lega cu şapte vine crude, neuscate, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“.
8Atunci mai-marii Filistenilor i-au adus ei şapte vine crude, neuscate, iar ea l-a legat cu ele.
9Cei puşi de ea să pândească şedeau în cămară. Iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!“ Iar el a rupt vinele ca şi cum ar fi rupt cineva o aţă de câlţi atinsă de foc; astfel că tăria lui a rămas o taină.
10Atunci Dalila a zis către Samson: „Iată că m'ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă să-mi spui: cu ce poţi fi legat?“
11Iar el i-a zis: „Dacă mă vor lega strâns în funii noi, cu care nimeni şi nimic n'a mai fost legat, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“.
12Atunci Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele; cei puşi de ea să stea la pândă au ieşit din cămară, iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!“ Dar el ca pe o aţă şi-a rupt funiile de pe braţe.
13Şi a zis Dalila către Samson: „Iată că m'ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă te rog să-mi spui drept: cu ce anume poţi fi tu legat?“ Iar el i-a zis: „Dacă vei împleti cu fir de urzeală a cele şapte şuviţe ale capului meu şi dacă le vei prinde cu un cui în perete, atunci eu voi fi slab ca orice om obişnuit“.
14Şi a fost că atunci când el dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe ale capului său şi le-a împletit cu fir de urzeală şi le-a prins cu un cui în perete şi i-a zis: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!“ Iar el, trezindu-se din somn, a smuls din perete cuiul cu împletitura.
15Şi a zis Dalila către Samson: „Cum de spui tu: «Te iubesc», de vreme ce inima ta nu este cu mine? Iată, a treia oară m'ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce anume stă tăria ta cea mare“.
16Şi a fost că tot necăjindu-l ea fără'ncetare şi neslăbindu-l, sufletul lui a slăbit pân' la moarte.
17Atunci i-a vorbit el din toată inima şi i-a zis: „Brici nu s'a atins de capul meu, căci sfânt al lui Dumnezeu sunt eu încă din pântecele maicii mele; aşadar, dacă aş fi ras, atunci tăria mea se va îndepărta de la mine şi voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“.
18Şi văzând Dalila că el îi vorbise din toată inima, a trimis şi i-a chemat pe mai-marii Filistenilor, zicând: „Mai veniţi o dată, acum!, că mi-a vorbit din toată inima!“ Şi au venit la ea toţi mai-marii Filistenilor, aducând în mâinile lor banii.
19Şi l-a făcut Dalila pe Samson să adoarmă pe genunchii ei; şi a chemat un om, iar acela i-a ras cele şapte şuviţe de pe cap şi a'nceput să-l umilească b, iar tăria s'a îndepărtat de el.
20Şi a zis Dalila: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!“ Iar el s'a trezit din somn şi a zis: „Voi ieşi din asta ca şi altădată şi mă voi scutura...“. El însă nu ştia că Domnul Se îndepărtase de el.
21Iar Filistenii l-au prins şi i-au scos ochii şi l-au adus în Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă. Şi trăgea la râşniţă în casa temniţei c.
22După ce însă a fost ras, părul capului a început să-i crească.
23Iar mai-marii Filistenilor s'au adunat să-i aducă mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească. Şi au zis: „Dumnezeu ni l-a dat în mână pe Samson, vrăjmaşul nostru“.
24Şi văzându-l poporenii, aduceau laude dumnezeului lor, zicând:
„Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână
pe vrăjmaşul nostru,
pe cel ce ne pustia pământul
şi ne sporea răniţii!“
25Şi'n vreme ce inima lor se veselea, ei au zis: „Chemaţi-l pe Samson din casa temniţei şi să joace în faţa noastră!“ Şi l-au chemat pe Samson din casa temniţei, iar el a jucat în faţa lor; şi îşi băteau joc de el şi l-au pus între doi stâlpi d.
26Iar Samson a zis către tânărul care-l ducea de mână: „Lasă-mă să pipăi stâlpii pe care se susţine casa şi să mă reazim pe ei!“
27Iar casa era plină de bărbaţi şi de femei; se aflau acolo toţi mai-marii Filistenilor, iar pe acoperiş erau ca la trei mii de bărbaţi şi femei uitându-se la batjocorirea lui Samson.
28Iar Samson a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Doamne, e adu-Ţi aminte de mine şi întăreşte-mă, Dumnezeule, şi de astă dată, ca să le plătesc Filistenilor cu vârf şi îndesat pentru ochii mei amândoi!“
29Şi rezemându-se Samson în cei doi stâlpi ai casei, cei ce ţineau zidirea pe ei, s'a proptit în ei, în unul cu dreapta şi în celălalt cu stânga.
30Şi a zis Samson: „Sfârşească-mi-se viaţa odată cu a Filistenilor!“ Şi s'a opintit cu toată puterea, iar casa a căzut peste mai-mari şi peste tot poporul ce se afla în ea; iar morţii pe care Samson i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care-i ucisese în viaţa lui.
31Atunci s'au coborât fraţii săi şi toată casa tatălui său şi l-au luat; şi, suindu-se, l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tatăl său. Şi a fost el judecător în Israel timp de douăzeci de ani.