Literal: „... Îi va fi anatema Domnului“. Substantivul anáthema înseamnă, pe de-o parte, „ofrandă adusă Divinităţii ca urmare a unei făgăduinţe“ (ofrandă votivă) şi, pe de alta, „blestem“. Ca şi în vremea lui Moise, prada de război (oameni şi bunuri) Îi era făgăduită în întregime Domnului, cuceritorii neavând dreptul să-şi însuşească absolut nimic. Dar, pentru ca nu cumva ei să fie ispitiţi s'o facă, prada era „nimicită de istov“, adică distrusă în întregime. În funcţie de context, „a anatemiza“ sau „a da anatemei“ se traduce „a oferi în dar“, „a afierosi“, sau „a nimici“, „a da pierzării“. Un om anatemizat (sau dat anatemei) e blestemat să piară.