Cele douăsprezece pietre spre amintire. Sfârşitul trecerii Iordanului. Sosirea la Ghilgal. | |
1 | Şi după ce întregul popor a trecut Iordanul, Domnul i-a grăit lui Iosua, zicând: |
2 | Ia bărbaţi din popor, câte unul din fiecare seminţie a. |
3 | Şi porunceşte-le, zicând: Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre şi aduceţi-le cu voi şi puneţi-le în tabăra voastră, acolo unde veţi tăbărî la noapte! |
4 | Şi chemând Iosua doisprezece bărbaţi fruntaşi dintre fiii lui Israel, câte unul de fiecare seminţie, |
5 | le-a zis: Înaintaţi în faţa mea, înaintea feţei Domnului, până'n mijlocul Iordanului, şi fiecare să ia de acolo câte o piatră şi s'o ridice pe umeri, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, |
6 | pentru ca acestea să vă fie semn de-a pururi; pentru ca, atunci când fiul tău te va întreba mâine, zicând: Ce înseamnă pentru voi aceste pietre?, |
7 | tu îl vei lămuri pe fiul tău, zicând: Râul Iordanului a secat de dinaintea chivotului legământului Domnului-a-tot-pământul, atunci când l-a trecut!... Şi pietrele acestea le vor fi spre amintire fiilor lui Israel în veci. |
8 | Iar fiii lui Israel au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Iosua. Şi au luat din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre (aşa cum Domnul îi poruncise lui Iosua când fiii lui Israel şi-au încheiat trecerea) şi le-au adus cu ei în tabără şi le-au aşezat acolo. |
9 | Iar Iosua a aşezat, de asemenea, alte douăsprezece pietre în chiar Iordanul însuşi, anume în locul de sub picioarele preoţilor care purtau chivotul legământului Domnului; ele sunt acolo până'n ziua de astăzi. |
10 | Iar preoţii care purtau chivotul legământului Domnului au stătut în Iordan până când Iosua a isprăvit tot ceea ce Domnul îi poruncise să spună poporului; şi poporul s'a grăbit şi a trecut. |
11 | Şi a fost că după ce a trecut tot poporul, a trecut şi chivotul legământului Domnului; şi pietrele înaintea lor b. |
12 | Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, bine înarmaţi, au trecut înaintea fiilor lui Israel, aşa cum le poruncise Moise. |
13 | Patruzeci de mii, pregătiţi de luptă, au trecut prin faţa Domnului să se războiască împotriva cetăţii Ierihonului. |
14 | În ziua aceea l-a preamărit Domnul pe Iosua în faţa întregului neam al lui Israel; şi s'au temut de el, aşa cum se temuseseră şi de Moise, pe toată durata vieţii lui. |
15 | Şi a grăit Domnul către Iosua, zicând: |
16 | Porunceşte-le preoţilor care poartă chivotul legământului Domnului să iasă din Iordan! |
17 | Iar Iosua le-a poruncit preoţilor, zicând: Ieşiţi din Iordan! |
18 | Şi a fost că după ce preoţii care purtau chivotul legământului Domnului au ieşit din Iordan şi au atins pământul cu picioarele, apa Iordanului a năvălit la locul ei şi curgea ca mai înainte peste toate malurile lui. |
19 | Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a primei luni c; şi fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra la Ghilgal d, în ţinutul dinspre răsărit faţă de Ierihon. |
20 | Iar cele douăsprezece pietre pe care Iosua le luase din Iordan le-a aşezat în Ghilgal; şi le-a grăit fiilor lui Israel, zicând: |
21 | Când fiii voştri vă vor întreba, zicând: Ce sunt pietrele acestea?, |
22 | voi le veţi povesti fiilor voştri că Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat |
23 | atunci când Domnul, Dumnezeul nostru, a secat apa Iordanului de dinaintea lor până când l-am trecut, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, a făcut cu Marea Roşie, pe care Domnul, Dumnezeul nostru, a secat-o de dinaintea noastră până ce am trecut-o; |
24 | pentru ca să cunoască toate neamurile pământului că tare este puterea Domnului, şi pentru ca voi în toată vremea să-L cinstiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru. |