Urim şi Tumim: două cuvinte ebraice cu etimologii şi sensuri incerte, care s'ar putea traduce prin „Lumini şi Desăvârşiri“. Septuaginta le traduce prin „Arătarea şi Adevărul“. Nu ştim dacă ele erau obiecte (geme sau zaruri) ori numai cuvinte scrise înlăuntrul pieptarului. Oricum, aveau o funcţie oraculară: prin mijlocirea lor obţinea marele preot răspunsuri dumnezeieşti, prin „da“ sau „nu“, în împrejurări excepţionale.