syskiázo = „a acoperi cu umbră“, „a cufunda în umbră“. Prin lipsa de realism a imaginii, conotaţia duhovnicească e evidentă: Dumnezeu, „Cel ce şade pe heruvimi“, prin aripile acestora Îşi face simţită prezenţa în simbol. Folosind un verb cu aceeaşi rădăcină: episkiázo = „a umbri“, Noul Testament va conota acţiunea prin care Dumnezeu Îşi exercită puterea sau Îşi revarsă harul asupra uneia sau mai multor persoane: Puterea Celui-Preaînalt o va „umbri“ pe Fecioara Maria, făcând-o să zămislească de la Duhul Sfânt (Lc 1, 35), norul luminos al schimbării la faţă îi va „umbri“ pe apostoli (Mt 17, 5; Mc 9, 7), umbra lui Petru îi va „umbri“, vindecătoare, pe bolnavii Ierusalimului (FA 5, 15).