„Chivot“ (kivotós) traduce un cuvânt ebraic care înseamnă „ladă cu capac“, „cufăr“, „sicriu“. Folosit mai întâi pentru a desemna corabia lui Noe (Fc 6, 14). Vulgata îl traduce prin arca = „arcă“ (cu acelaşi înţeles). În cultul creştin ortodox, chivotul este macheta miniaturală a unei biserici, aşezată în altar pe sfânta masă, în care se păstrează Împărtăşania pentru bolnavi. „Chivotul mărturiei“: semnul (mărturia) prezenţei lui Dumnezeu.