Ies 20:25
Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, fiindcă ţi-ai pus tu dalta pe ele şi ele s'au pângărit.
1Mac 4
CAPITOLUL 4
Bătălia de la Emaus. Înfrângerea lui Lisias. Curăţirea templului şi sfinţirea noului jertfelnic. Sărbătoarea sfinţirii.
1Gorgias a luat cu el cinci mii de pedestraşi şi o mie de călăreţi aleşi pe sprânceană; oastea a pornit de cu noapte,
2ca să cadă asupra oastei Iudeilor şi s'o lovească pe neaşteptate; oameni din Cetăţuie îi erau călăuze.
3Iar când Iuda a aflat aceasta, a plecat, el şi vitejii săi, să lovească oastea regală ce se afla la Emaus,
4în timp ce oastea era împrăştiată în afara taberei.
5Între timp, Gorgias a sosit noaptea în tabăra lui Iuda şi, negăsind pe nimeni, s'a apucat să-i caute prin munţi, căci, zicea el: „ştia fug de noi...“.
6De îndată însă ce s'a făcut ziuă, Iuda s'a ivit în câmpie cu trei mii de oameni; numa' că aceştia nu aveau nici armurile şi nici săbiile pe care şi le-ar fi vrut.
7Acolo au dat cu ochii de tabăra păgânilor, puternică şi bine înzestrată, şi pe călăreţii dimprejurul ei, toţi deprinşi cu războiul.
8Atunci Iuda a zis către oamenii care erau cu el: „Nu vă temeţi de numărul lor mare şi nu vă înfricoşaţi de năvala lor.
9Aduceţi-vă aminte că părinţii noştri au fost izbăviţi în Marea Roşie, la vremea când Faraon îi urmărea cu oaste.
10Noi, acum, să strigăm spre cer, cu nădejdea că El Se va milostivi spre noi şi-Şi va aduce aminte de legământul părinţilor noştri şi va zdrobi, astăzi, chiar în faţa noastră, această oştire;
11şi toate neamurile vor cunoaşte că este Unul care-l scapă şi-l mântuieşte pe Israel“.
12Când străinii şi-au ridicat privirea şi i-au văzut venind împotriva lor,
13au ieşit din tabără ca să se bată. Oamenii lui Iuda au sunat din trâmbiţe
14şi s'au aruncat în luptă. Păgânii au fost zdrobiţi şi au luat-o la fugă spre câmp,
15aşa că cei din rândurile de la urmă au căzut, toţi, sub sabie. I-au urmărit până la Gaza şi până'n şesurile Idumeii, ale Azotului şi ale Iamniei; au căzut dintre ei ca la trei mii de oameni.
16Iuda, cu oastea lui, s'a întors din urmărire
17şi a zis către popor: „Să nu ardeţi de nerăbdare pentru prăzi, căci ne aşteaptă o bătălie;
18Gorgias şi oastea lui sunt în munte, aproape de noi; acum ţineţi-vă bine în faţa duşmanilor şi bateţi-vă cu ei, iar după aceea veţi lua prăzile după pofta inimii“.
19Iuda încă nu-şi isprăvise vorba, când, din susul muntelui, s'a ivit, pândind, o frântură de oaste.
20Aceia au văzut că ai lor fuseseră puşi pe fugă şi tabăra lor, arsă: fumul pe care-l zăreau era semnul a ceea ce se petrecuse.
21În faţa acestei privelişti au fost cuprinşi de mare spaimă şi, zărind în câmpie oastea lui Iuda, gata să se arunce în luptă,
22au fugit toţi în ţara Filistenilor.
23Atunci Iuda s'a întors să prade corturile din tabără, de unde au luat belşug de aur şi argint, mătăsuri de porfiră stacojie şi de porfiră albastră ca marea, şi mari bogăţii.
24Iar după ce s'au întors, au lăudat şi au binecuvântat cerul: „Că e bun, că în veac este mila Lui!“
25Mare mântuire i s'a făcut lui Israel în ziua aceea.
26Aceia dintre străini care scăpaseră au venit la Lisias să-i spună tot ceea ce se petrecuse.
27La această veste, s'a tulburat şi s'a descurajat, de vreme ce lucrurile privitoare la Israel nu se petrecuseră după cum ar fi vrut el şi după cum îi poruncise regele.
28Un an mai târziu, a ridicat şaizeci de mii de pedestraşi, aleşi unul şi unul, şi cinci mii de călăreţi, pe care să-i trimită la război.
29Aceştia s'au rânduit în Idumeea şi au sosit la Betţur. Iar Iuda le-a ieşit înainte cu zece mii de oameni.
30Văzând o oaste atât de puternică, el s'a rugat astfel: „Binecuvântat eşti Tu, Mântuitorul lui Israel, Tu, Cel ce ai zdrobit năvala uriaşului prin mâna robului Tău David, Cel ce ai dat oastea Filistenilor în mâinile lui Ionatan, fiul lui Saul, şi ale scutierului său.
31Tot aşa închide oştirea aceasta în mâna poporului Tău Israel şi să se ruşineze cu pedestrimea şi călăreţii lor.
32Slăbeşte-le curajul, topeşte-le cutezanţa sprijinită pe putere; clatine-se în prăbuşirea lor!
33Doboară-i cu sabia celor ce Te iubesc!, cu cântări să Te laude toţi cei ce cunosc numele Tău!“
34Taberele s'au ciocnit; din oastea lui Lisias au căzut ca la cinci mii de oameni, ucişi chiar în faţa lor, [a Iudeilor].
35Văzând zăpăceala din propria lui oaste şi îndrăzneala pe care o dobândise aceea a lui Iuda, şi că aceştia erau gata să trăiască ori să moară vitejeşte, Lisias a plecat la Antiohia, unde a adunat străini pentru ca, cu un număr mai mare de oşteni, să vină din nou în Iudeea.
36Iar Iuda şi fraţii săi au zis: „Iată-i pe vrăjmaşii noştri zdrobiţi; să ne suim să curăţim sfântul locaş şi acolo să facem sfinţirea“.
37Atunci toată oastea s'a adunat, şi s'au suit în muntele Sion.
38Au văzut templul pustiit, jertfelnicul pângărit, porţile arse pe de-a'ntregul şi ierburile care năpădiseră curţile ca'n pădure sau ca pe munte, şi locuinţele surpate.
39Şi şi-au sfâşiat hainele şi au plâns cu mare tânguire, şi şi-au pus cenuşă pe cap
40şi au căzut cu faţa la pământ; au sunat din trâmbiţe de strigare a şi au strigat spre cer.
41Atunci Iuda a rânduit câţiva bărbaţi să-i hărţuiască pe cei din Cetăţuie până ce el va fi curăţit templul.
42Şi a ales preoţi neprihăniţi, râvnitori pentru lege,
43care au curăţit locaşul cel sfânt şi au cărat pietrele spurcate într'un loc necurat.
44Şi când s'au sfătuit ce trebuie să facă ei cu jertfelnicul arderii-de-tot care fusese pângărit,
45le-a venit gândul cel bun de a-l dărâma, ca nu cumva el, rămânând acolo, să le fie spre mustrare, de vreme ce păgânii îl spurcaseră. Aşa că au dărâmat jertfelnicul,
46iar pietrele lui le-au dus în muntele Casei b, într'un loc potrivit, în aşteptarea unui profet care să le spună ce vor face cu ele.
47Şi au luat pietre întregi, potrivit legii, şi au zidit un jertfelnic nou aşa cum fusese cel de dinainte.
48Şi au zidit din nou sfântul locaş, lucrurile din lăuntrul templului, şi au sfinţit curţile.
49De asemenea, au făcut alte vase sfinte c, noi, şi au adus în templu sfeşnicul, altarul tămâierii şi masa.
50Pe altar au ars tămâie şi au aprins luminile sfeşnicului, care străluceau în templu.
51Au pus pâinile pe masă, au întins perdelele şi au isprăvit tot ceea ce începuseră să facă.
52Iar în cea de a douăzeci şi cincea zi a lunii a noua, care este luna Chislev – a anului o sută patruzeci şi opt – s'au sculat dis-de-dimineaţă
53şi, potrivit legii, au adus jertfă pe noul jertfelnic al arderilor-de-tot pe care-l făcuseră.
54La vremea şi'n ziua în care păgânii îl pângăriseră, chiar atunci, au făcut sfinţirea în sunetul cântărilor, al alăutelor, al harpelor şi al ţimbalelor.
55Întregul popor a căzut cu faţa la pământ şi s'a închinat şi a binecuvântat Cerul care le dăduse izbânda. d
56Timp de opt zile au făcut sfinţirea jertfelnicului, cu veselie aducând arderi-de-tot şi jertfe de pace şi de laudă.
57Partea din faţă a templului au împodobit-o cu cununi de aur şi cu scuturi, au făcut la loc intrările şi odăile şi le-au pus uşi.
58Mare veselie a fost atunci în popor, de vreme ce ocara făcută de păgâni fusese înlăturată.
59Iuda şi fraţii săi şi toată obştea lui Israel au hotărât ca zilele sfinţirii jertfelnicului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie în fiecare an, la vremea lor, timp de opt zile, începând cu cea de a douăzeci şi cincea a lunii Chislev.
60Tot atunci au zidit împrejurul muntelui Sion întărituri înalte şi turnuri puternice, de teamă ca nu cumva neamurile păgâne, dacă vor mai veni, să le calce în picioare, aşa cum făcuseră înainte.
61Şi au rânduit acolo un pâlc de ostaşi ca să-l păzească. Şi au întărit Betţurul, pentru ca poporul să aibă un punct de apărare în faţa Idumeii.