Ies 20:17
Să nu râvneşti la casa aproapelui tău; să nu râvneşti la femeia aproapelui tău, nici la ogorul lui, nici la sluga lui, nici la slujnica lui, nici la boul său, nici la asinul său şi la nici unul din dobitoacele lui şi la nimic din câte sunt ale aproapelui tău“.
Rm 7
Creştinul e liber de stăpânirea Legii Vechi. Problema păcatului care locuieşte în om.
1Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea a – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăieşte?
2Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului b.
3Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat.
4Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul lui Hristos i-aţi murit legii c spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.
5Când eram în trup d, patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii;
6dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ţinea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei e.
7Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n'aş fi ştiut-o dacă legea n'ar fi zis: Să nu pofteşti!
8Dar păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă f, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort.
9Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,
10iar eu am murit. Şi porunca dată spre viaţă mi s'a aflat a fi spre moarte!
11Pentru că păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, prin ea m'a înşelat şi m'a ucis.
12Aşadar, sfântă este legea şi sfântă este porunca şi dreaptă şi bună.
13Atunci, ceea ce este bun mi s'a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.
14Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat g.
15Fiindcă nu'nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
16Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.
17Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18Fiindcă ştiu că'n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află'n mine, dar pe a face nu-l aflu;
19căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc h.
20Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.
22Că după omul cel lăuntric i mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.
24Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?...
25Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.