Ies 07:08
Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron:
Ies 9
Alte trei plăgi asupra Egiptului: molimă în vite, bube pe Egipteni, grindină.
1Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi spune-i: – Acestea zice Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasă-Mi poporul să iasă, ca să-Mi slujească!
2Dar dacă tu nu vei vrea să-Mi laşi poporul să iasă, ci încă-l vei mai ţine,
3iată, mâna Domnului a va fi peste vitele tale care sunt în câmp, peste cai, peste asini, peste cămile, peste cirezi şi peste turme: o molimă b va fi, cumplită.
4Dar atunci, în ziua aceea, în chip minunat voi osebi c Eu vitele Israeliţilor de vitele Egiptenilor: dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu va muri nici una“.
5Şi a pus Domnul soroc, zicând: „Mâine va face Domnul fapta aceasta pe pământ!“
6Şi chiar de-a doua zi a făcut Domnul fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor au murit, dar din vitele fiilor lui Israel n'a murit nici una.
7Faraon a trimis atunci [să vadă] şi iată că dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu murise nici una. Inima lui Faraon s'a îngreuiat: el n'a lăsat poporul să se ducă.
8Domnul a grăit cu Moise şi Aaron, zicând: „Luaţi-vă câte o mână plină de spuză din cuptor, iar Moise s'o arunce spre cer în faţa lui Faraon şi a slugilor lui:
9ea se va preface'n pulbere peste toată ţara Egiptului; buboaie vor fi pe oameni şi pe vite, băşici usturătoare pe oamenii şi vitele din tot Egiptul“.
10Deci, au luat ei spuză din cuptor, au mers în faţa lui Faraon, iar Moise a azvârlit-o spre cer: pe oameni şi pe vite s'au deschis buboaie cu puroi.
11Iar magii n'au putut să stea'n faţa lui Moise din pricina buboaielor, că buboaiele erau şi pe magi ca pe toată ţara Egiptului.
12Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: acesta nu i-a ascultat [pe Moise şi Aaron], aşa cum Domnul îi spusese lui Moise.
13Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineaţă, să i te înfăţişezi lui Faraon şi să-i zici: – Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească;
14fiindcă de data aceasta voi trimite toate loviturile Mele asupra inimii tale, asupra slugilor tale şi a poporului tău, pentru ca tu să vezi că'n tot pământul nu este altul asemenea Mie.
15Dacă Eu de la'nceput Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu moarte, pe tine şi pe poporul tău, tu ai fi fost şters de pe faţa pământului;
16dar iată pentru ce te-am cruţat: pentru ca'ntru tine să-Mi arăt puterea şi pentru ca numele Meu să se vestească'n tot pământul.
17Acum însă tu din nou îi stai poporului Meu împotrivă şi nu-l laşi să plece.
18Iată: mâine, la ceasul acesta, Eu voi face să plouă grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt de la'ntemeierea lui şi până'n ziua de azi.
19Aşadar, grăbeşte-te acum să-ţi aduni turmele şi toate câte le ai în câmp; fiindcă toţi oamenii şi toate vitele care vor fi în câmp şi nu vor intra în casă, loviţi vor fi de grindină şi vor muri“.
20Aceia dintre robii lui Faraon care s'au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat turmele acasă,
21dar cei ce'n cugetul lor n'au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-au lăsat vitele pe câmp.
22Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: grindină va fi peste tot pământul Egiptului, peste oameni, peste vite şi peste toată iarba câmpului“.
23Moise şi-a întins mâna d spre cer, iar Domnul a slobozit tunete şi grindină; foc curgea pe pământ; în toată ţara Egiptului a plouat Domnul cu grindină.
24Grindină era, şi foc se'nvăpăia prin grindină, o grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt din clipa'n care s'a făcut el popor.
25În toată ţara Egiptului a lovit grindina tot ce era pe câmp, de la om la dobitoc, toată iarba câmpului a bătut-o grindina şi toţi copacii câmpului i-a sfârtecat grindina.
26Numai în ţinutul Goşen, unde se aflau fiii lui Israel, acolo n'a fost grindină.
27Faraon a trimis atunci să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data asta am păcătuit: Domnul este Cel ce are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.
28Rugaţi-vă dar pentru mine la Domnul: să'nceteze tunetele lui Dumnezeu, să'nceteze grindina şi focul; eu vă voi lăsa să plecaţi, iar voi mai mult nu veţi rămâne“.
29Moise i-a zis: „De'ndată ce voi ieşi din oraş îmi voi ridica mâna spre Domnul: tunetele vor înceta, grindina şi ploaia nu vor mai fi, pentru ca tu să cunoşti că al Domnului e pământul.
30Eu ştiu însă că tu şi slugile tale încă nu vă temeţi de Domnul“.
31Inul şi orzul se stricaseră, pentru că orzul era înspicat şi inul în floare;
32dar grâul şi ovăzul nu s'au stricat, căci ele erau târzii e.
33Şi dac'a ieşit Moise de la Faraon şi din cetate, şi-a ridicat mâinile către Domnul: tunetele şi grindina au contenit, ploaia pe pământ nu s'a mai vărsat.
34Dar Faraon, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, n'a încetat el să păcătuiască: şi-a îngreuiat inima, el şi slugile sale.
35Inima lui Faraon s'a învârtoşat: el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, aşa cum Dumnezeu îi grăise lui Moise.