Ies 03:06
Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!“ Iar Moise şi-a întors d faţa, fiindcă se temea să se uite deschis către faţa lui Dumnezeu.
3Rg 18
CAPITOLUL 18
Ilie se întâlneşte cu Obadia. Ilie în faţa lui Ahab. Jertfa lui Ilie; el şi preoţii lui Baal. Ploaia.
1Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“.
2Iar Ilie a plecat să i se înfăţişeze lui Ahab.
Foametea era cumplită în Samaria,
3iar Ahab l-a chemat pe Obadia, mai-marele curţii (acest Obadia era foarte temător de Dumnezeu;
4când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns, câte cincizeci, în două peşteri, şi-i hrănea cu pâine şi apă).
5Şi a zis Ahab către Obadia: „Vino şi să umblăm prin ţară şi pe la izvoarele apelor şi pe la toate pâraiele, că poate vom găsi ceva iarbă ca să ţinem în viaţă caii şi catârii, aşa ca ei să nu piară cu totul“.
6Atunci şi-au împărţit între ei calea pe care s'o cutreiere fiecare: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat, tot singur, pe un altul.
7Obadia era singur pe drum; iar Ilie venea, tot singur, să-l întâmpine. Atunci Obadia s'a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul meu, Ilie, oare tu eşti?“
8Iar Ilie i-a zis: „Eu. Du-te şi spune-i stăpânului tău: - Iată, Ilie este aici!“
9Atunci Obadia a zis: „Ce păcat am făcut eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab să mă omoare?
10Viu este Domnul, Dumnezeul tău: Nu e neam sau regat la care stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Şi dacă-i spuneau: – Nu se află aici!, atunci el dădea foc regatului şi ţinuturilor lui, numai pentru că n'a dat de tine.
11Iar acum tu zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!...
12Dar când eu voi pleca de lângă tine, iar pe tine te va duce Duhul Domnului într'un loc pe care eu nu-l ştiu, şi voi intra să-i spun lui Ahab, iar el nu te va afla, atunci el mă va ucide. Robul tău însă se teme de Domnul încă din tinereţile lui.
13Domnul meu, oare nu ţi s'a spus ce am făcut eu când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului?: cum am ascuns eu o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într'o peşteră, şi cum i-am hrănit cu pâine şi apă?
14Iar acum tu îmi zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată-l pe Ilie!, iar el mă va ucide“.
15Ilie însă a zis: „Viu este Domnul Puterilor, în faţa Căruia stau eu: astăzi mă voi arăta în faţa lui!“
16Atunci Obadia a plecat să-l întâlnească pe Ahab; şi i-a spus, iar Ahab a alergat în mare grabă şi s'a dus să-l întâmpine pe Ilie.
17Şi a fost că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti cel care-l răzvrăteşti pe Israel?“
18Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, prin aceea că L-aţi părăsit pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi aţi mers după baali.
19Şi acum, trimite şi adună la mine întregul Israel pe muntele Carmel a, şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi neruşinaţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai tufişurilor, care mănâncă la masa Izabelei!“
20Ahab a trimis atunci la tot Israelul; şi toţi profeţii s'au adunat pe muntele Carmel.
21Iar Ilie s'a apropiat de ei toţi. Şi le-a zis Ilie: „Până când veţi şchiopăta din amândouă gleznele? b Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă este Baal, mergeţi după el!“ Dar poporul n'a răspuns nimic.
22Şi a zis Ilie către popor: „Eu singur am rămas profet al Domnului; profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar profeţii tufişurilor sunt patru sute.
23Daţi-ne doi boi: ei să-şi aleagă unul, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze deasupra lemnelor, dar foc să nu pună; iar eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc nu voi pune.
24Voi să strigaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu; ei bine, Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu“. Şi întregul popor a răspuns, zicând: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit!“
25Iar Ilie le-a zis profeţilor ruşinii: „Alegeţi-vă un bou şi jertfiţi voi întâi – fiindcă sunteţi mulţi! c – şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar foc să nu puneţi!“
26Iar aceia au luat un bou şi au făcut aşa şi de dimineaţa până la amiază au chemat numele lui Baal, zicând: „Auzi-ne, Baale, auzi-ne...!“ Şi nici că glas a fost, şi nici auz. d Şi alergau bezmetici e în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27Şi se făcuse amiază, iar Ilie Tesviteanul îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cât vă ţine gura, că el e dumnezeu; poate că se gândeşte, ori că s'a apucat de vreo oarecare treabă, ori poate că doarme... ca să se trezească...“.
28Iar ei strigau cu glas mare şi - după obiceiul lor - se tăiau cu cuţitele f şi se loveau cu bice până ce le dădea sângele g.
29Şi au tot profeţit până'n seară, la vremea jertfei; şi nici că glas a fost, şi nici auz. Atunci Ilie Tesviteanul a grăit către profeţii urâciunilor, zicând: „Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi aduc şi eu jertfa!“ Iar ei s'au dat de-o parte, mai încolo.
30Iar Ilie a zis către popor: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi întregul popor s'a apropiat de el.
31Atunci Ilie a luat douăsprezece pietre – după numărul seminţiilor lui Israel, aşa cum Domnul îi spusese: „Israel va fi numele tău“ h
32şi a zidit pietrele întru numele Domnului şi a vindecat jertfelnicul care fusese dărâmat i; iar împrejurul jertfelnicului a săpat un şanţ în care ar fi încăput două măsuri de sămânţă j;
33şi a îngrămădit lemnele pe jertfelnicul pe care-l făcuse şi a tăiat bucăţile [de carne] menite arderii-de-tot şi le-a aşezat deasupra lemnelor şi le-a rânduit pe jertfelnic.
34Şi a zis: „Aduceţi-mi patru vedre de apă şi vărsaţi-le peste jertfă şi peste lemne!“ Şi au făcut aşa. Şi a zis: „Faceţi-o a doua oară!“ Şi au făcut-o a doua oară. Şi a zis: „Faceţi-o a treia oară!“ Iar ei au făcut-o a treia oară.
35Apa alerga împrejurul jertfelnicului, iar şanţul se umpluse de apă.
36Ilie şi-a ridicat atunci glasul către cer şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, auzi-mă, Doamne, şi răspunde-mi astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul că Tu eşti Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi că eu sunt robul Tău şi că de dragul Tău am făcut eu lucrurile acestea!
37Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască acest popor că Tu eşti Domnul Dumnezeu şi că Tu ai întors la Tine inima acestui popor!“
38Atunci foc a căzut din cer de la Domnul şi a mistuit jertfa şi lemnele şi apa care era în şanţ; focul a lins pietrele şi lutul.
39Şi întregul popor a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu; Domnul Acesta este Dumnezeu!“
40Şi a zis Ilie către popor: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal, încât nici unul din ei să nu scape!“ Şi i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişonului şi acolo i-a înjunghiat. k
41După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du-te şi mănâncă şi bea, că se aude vuiet de ploaie!“
42Şi s'a dus Ahab să mănânce şi să bea. Iar Ilie s'a urcat pe Carmel şi, plecându-se la pământ, şi-a pus faţa între genunchi
43şi i-a zis servului său: „Ridică-te şi uită-te spre mare!“ Servul s'a uitat şi a zis: „Nu e nimic“. Şi i-a zis Ilie: „Du-te şi fă-o de şapte ori!“ Iar acela s'a dus de şapte ori.
44Şi a fost că a şaptea oară, iată, un norişor cât urma unui picior de om scotea apă din mare. Iar acesta i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: – Înhamă-ţi caii la căruţă şi du-te devale, ca să nu te prindă ploaia!“
45Şi a fost că între timp cerul s'a înnegrit de nori şi de vânt; şi a fost ploaie mare. Iar Ahab a înhămat şi s'a dus la Izreel.
46Şi mâna Domnului era peste Ilie. Acesta, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab în Izreel.