Fc 48:10
Ochii lui Israel însă erau slăbiţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi [Iosif] i-a apropiat pe fiii săi de el, iar el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
1Rg 3
Chemarea lui Samuel.
1Şi băieţelul Samuel Îi slujea lui Dumnezeu sub privirea preotului Eli. Cuvântul Domnului însă era scump în zilele acelea; nici o vedenie nu era limpede. a
2Şi a fost că'n vremea aceea Eli şedea culcat în locul său b; şi ochii au început a i se îngreuia, iar el nu putea să vadă.
3Şi, mai înainte de a se fi stins lumina din sfeşnicul Domnului c, Samuel dormea în locaşul Domnului, unde se afla chivotul lui Dumnezeu.
4Atunci Domnul l-a chemat: „Samuele! Samuele!“ Iar el a zis: „Iată, eu sunt!“
5Şi a alergat la Eli şi i-a zis: „Iată, eu sunt; de ce m'ai chemat?“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!“
6El s'a întors şi a adormit. Iar Domnul l-a chemat din nou: „Samuele! Samuele!“ Iar el s'a dus a doua oară la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat, fiule; întoarce-te şi te culcă!“
7Aceasta se petrecea mai înainte ca Samuel să-L fi cunoscut pe Dumnezeu şi înainte de a i se fi descoperit cuvântul Domnului. d
8Şi Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, a treia oară; iar el s'a sculat şi s'a dus la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Atunci Eli a cunoscut că Domnul era Cel care-l chemase pe băieţel. e
9Şi a zis: „Întoarce-te şi te culcă, fiule! Şi dacă te va mai chema, tu să zici: Vorbeşte, Doamne, că robul Tău Te aude!“ Iar Samuel s'a dus şi s'a culcat în locul său.
10Iar Domnul a venit şi a stat şi l-a chemat f aşa cum o făcuse întâia şi a doua oară. Iar Samuel a zis: „Vorbeşte, că robul Tău Te aude!“
11Iar Domnul a zis către Samuel: „Iată, Eu voi face în Israel astfel de lucruri încât oricine va auzi de ele îi vor ţiui amândouă urechile.
12 În ziua aceea voi ridica împotriva lui Eli tot ceea ce Eu am grăit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
13I-am spus că pe veci îi voi pedepsi casa, din pricina nedreptăţilor fiilor lui; fiindcă fiii săi L-au defăimat pe Dumnezeu, dar el nu i-a mustrat.
14De aceea M'am jurat casei lui Eli că nedreptatea casei lui Eli nu va fi în veac ispăşită nici prin arderi de tămâie şi nici prin jertfe“. g
15Samuel a dormit până dimineaţa; iar dimineaţa s'a sculat devreme şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s'a temut să-i spună lui Eli vedenia.
16Atunci Eli a zis către Samuel: „Samuele, fiule!“ Iar el a zis: „Iată-mă, eu sunt!“
17Acela i-a zis: „Ce este cuvântul care ţi s'a spus? Să nu mi-l ascunzi; aşa să-ţi facă ţie Dumnezeu, şi încă pe deasupra, dacă-mi vei ascunde ceva din toate cuvintele ce ţi s'au grăit în urechile tale!“
18Iar Samuel i-a spus toate cuvintele şi nu i-a ascuns nimic. Şi a zis Eli: „El este, Domnul; El va face ce e bun în ochii Săi“.
19Samuel a crescut, iar Domnul era cu el, şi nici unul din cuvintele lui nu s'a pierdut pe jos.
20Şi'ntregul Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Samuel Îi era Domnului profet credincios.
21Şi Domnul încă S'a mai arătat în Şilo, căci Domnul i Se descoperea lui Samuel. Şi întregul Israel, de la o margine la alta a ţării, era încredinţat că Samuel este profet al Domnului. Iar Eli a îmbătrânit mult, în timp ce fiii săi mergeau din rău în mai rău; rea era calea lor înaintea Domnului.