Fc 44:23
Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, la mine nu veţi mai ajunge!...
Fc 42
Întâia călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt.
1Aflând Iacob că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la altul?
2Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Coborâţi-vă a acolo şi cumpăraţi ceva bucate, ca să ne ţinem în viaţă şi să nu murim“.
3Atunci fraţii lui Iosif, zece din ei, s'au coborât să cumpere grâu din Egipt;
4dar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacob cu fraţii săi, pentru că-şi zicea: „Nu cumva să i se întâmple ceva rău!“
5Au venit deci fiii lui Israel să cumpere şi ei printre alţii care veneau, căci foametea bântuia şi'n pământul Canaanului.
6Iar Iosif era căpetenie peste ţară; tot el era cel ce vindea la tot poporul ţării. Şi dac'au sosit şi fraţii lui Iosif, i s'au închinat până la pământ.
7De'ndată ce Iosif şi-a văzut fraţii, i-a recunoscut, dar s'a prefăcut a le fi străin şi le-a grăit aspru, zicând: „Voi, de unde-aţi venit?“ Iar ei au zis: „Din ţara Canaanului, să cumpărăm bucate“.
8Aşa că Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9Atunci Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni. De-aia aţi venit, să puneţi ochii pe punctele slabe ale ţării!“
10Ei au zis: „Nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate.
11Noi suntem toţi feciorii unui singur om, suntem oameni cinstiţi, robii tăi nu sunt spioni...“.
12Iar el le-a zis: „Nu!: să luaţi la ochi punctele slabe ale ţării, de-aia aţi venit!...“.
13Ei au zis: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi în ţara Canaanului, cel mai mic e acum împreună cu tatăl nostru, iar unul nu mai este“ b.
14Dar Iosif le-a zis: „E'ntocmai cum v'am spus eu când am zis că sunteţi spioni.
15Veţi fi însă puşi la'ncercare: Pe viaţa lui Faraon c, nu veţi pleca din locul acesta decât numai dacă fratele vostru cel mai mic va veni aici.
16Trimiteţi pe unul din voi să-l aducă pe fratele vostru; voi însă rămâneţi la popreală până ce se va dovedi dacă spusele voastre sunt adevărate ori ba; de nu d, pe viaţa lui Faraon: sunteţi într'adevăr spioni“.
17Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile.
18Iar a treia zi le-a zis: „Faceţi asta, şi veţi fi vii – căci eu mă tem de Dumnezeu –: e
19De sunteţi oameni paşnici, unul dintre voi f să rămână la popreală'n închisoare, iar voi mergeţi şi duceţi grâul pe care l-aţi cumpărat
20şi să mi-l aduceţi pe fratele vostru cel mai mic; atunci vor fi spusele voastre vrednice de crezare şi nu veţi muri“. Iar ei au făcut aşa.
21Şi ziceau unii către alţii: „Vai nouă, că'ntr'adevăr am păcătuit împotriva fratelui nostru! căci am văzut cum se zbuciuma sufletu'n el când se ruga de noi, dar noi nu l-am auzit; iată de ce-a venit peste noi această urgie!“
22Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: „Nu v'am spus eu vouă să nu vă faceţi păcat împotriva băiatului? Dar voi nu m'aţi ascultat, şi iată că sângele lui cere răzbunare“.
23Ei însă nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că el vorbise cu ei prin tălmaci g.
24Atunci Iosif s'a'ndepărtat de ei şi a plâns. Apoi a venit din nou la ei şi le-a vorbit; şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat în faţa ochilor lor.
25După aceea a poruncit Iosif să li se umple sacii cu grâu, argintul fiecăruia să i se pună în sacul său, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi li s'a făcut întocmai.
26Şi punându-şi ei grâul pe asini, au plecat de acolo.
27Dar când unul din ei şi-a dezlegat sacul ca să-şi hrănească asinii la locul de popas, şi-a văzut argintul în gura sacului
28şi a zis către fraţii săi: „Mi s'a înapoiat argintul, iată-l în sacul meu!“... Atunci le-a pierit inima, şi cu spaimă ziceau unul către altul: „Ce-a făcut oare Dumnezeu cu noi?“...
29Iar dacă au venit la Iacob, tatăl lor, în ţara Canaanului, i-au povestit toate câte li se întâmplaseră, zicând:
30„Omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a vorbit cu asprime şi ne-a pus sub pază, ca şi cum noi ne-am fi dus să-i spionăm pământul.
31Dar noi i-am spus: Suntem oameni paşnici, nu suntem spioni;
32noi suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi părinte; e unul care nu mai este, iar cel mai mic este acum împreună cu tatăl nostru în ţara Canaanului...
33Însă omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte eu că sunteţi paşnici: Lăsaţi aici la mine pe unul din fraţi, luaţi-vă grâul pe care l-aţi cumpărat pentru familia voastră, şi duceţi-vă;
34dar să-l aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic, şi atunci voi cunoaşte că nu sunteţi spioni, că sunteţi oameni paşnici; pe fratele vostru h vi-l voi da îndărăt, iar voi veţi putea să cutreieraţi ţara pentru negoţ“.
35Dar când ei şi-au deşertat sacii, iată că'n sacul fiecăruia era punga cu argintul său; şi dac'au văzut, ei şi tatăl lor, pungile cu argintul lor, au fost cuprinşi de spaimă.
36Şi le-a zis Iacob, tatăl lor: „M'aţi lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi-acum vreţi să mi-l luaţi pe Veniamin! Pe mine cade totul...“.
37Dar Ruben i-a grăit tatălui său, zicând: „Dă-mi-l mie în seamă, şi eu ţi-l voi aduce înapoi; dacă nu ţi-l voi aduce, să-i omori pe cei doi feciori ai mei!“
38Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se va coborî cu voi [în Egipt], pentru că fratele lui a murit şi doar el a rămas i. Dacă i se întâmplă vreun rău pe calea'n care-aveţi a merge, atunci cu'ntristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor“ j.