Cuvântul folosit aici e acelaşi ca în 37, 20-24, lákkos putând însemna „fântână“, „puţ“, dar şi „groapă“ sau, prin extindere, „temniţă“ (o groapă era folosită uneori drept închisoare, vezi Dn 6, 11). Îngropat şi înălţat, Iosif capătă astfel şi o dimensiune simbolică, aceea de prefigurare a pogorârii şi învierii lui Hristos.