Fc 06:04
În zilele acelea erau pe pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi.
Sol 14
CAPITOLUL 14
Închinarea la idoli; începutul ei.
1
Un altul, vrând să călătorească pe apă şi să înfrunte cumplitele valuri,
se roagă cu strigăt la un lemn mult mai şubred decât corabia care îl poartă.
2
Căci această corabie a fost făcută din pofta de câştig
şi a întruchipat-o agerimea meşterului;
3
dar ceea ce o cârmuieşte, Părinte, este Pronia,
căci Tu ai pus un drum chiar şi pe mare,
şi'n valuri o cărare fără greş,
4
arătând astfel că Tu poţi să izbăveşti din orice,
aşa încât cineva, chiar dacă nu are ştiinţa corăbierului, să poată porni pe mare.
5
Tu nu vrei ca lucrarea înţelepciunii Tale să fie stearpă;
iată de ce oamenii îşi încredinţează viaţa chiar unei mici bucăţi de lemn,
străbat valurile pe o plută şi ajung sănătoşi şi teferi. a
6
Iar în vremurile vechi, în timp ce mândrii uriaşi piereau,
nădejdea lumii s'a regăsit pe o plută
şi, cârmuită de mâna Ta, le-a lăsat veacurilor viitoare sămânţa unei generaţii noi. b
7
Căci binecuvântat e lemnul prin care vine dreptatea,
8
dar blestemat [idolul] făcut de mână – el şi cel care l-a făcut;
acesta din urmă, fiindcă l-a lucrat, iar acela pentru că, fiind stricăcios, a fost numit dumnezeu.
9
Căci Dumnezeu urăşte, deopotrivă, pe cel nelegiuit şi nelegiuirea lui,
10
iar lucrul şi lucrătorul vor fi deopotrivă pedepsiţi.
11
Fi-va o cercetare pentru idolii neamurilor,
fiindcă urâciune au devenit între făpturile lui Dumnezeu,
pietre de poticnire pentru sufletele oamenilor,
laţ pentru picioarele nemintoşilor.
12
Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu,
născocirea lor a fost stricarea vieţii.
13
Căci ei n'au fost de la început şi nu vor fi pentru'ntotdeauna;
14
intrarea lor în lume s'a făcut prin slava deşartă a oamenilor,
aşa că'n scurt timp vor avea un sfârşit.
15
Un tată, cuprins de întristare înainte de vreme
pentru fiul său de-abia răpit din lume,
îi face acestuia un chip
şi astfel, pe cel care ieri nu era decât un om mort
îl cinsteşte acum ca pe un dumnezeu
şi le lasă alor săi mistere şi rituri c;
16
apoi, cu vremea, obiceiul se întăreşte şi e păzit ca o lege.
Chipurile cioplite primesc cinstire şi prin poruncile unor cârmuitori tirani: d
17
oameni care, trăind departe, nu puteau să-i cinstească de-a dreptul,
făceau o asemuire a chipului de departe
şi-şi făceau apoi un chip văzut al tiranului pe care-l cinsteau;
în acest fel, îl linguşeau pe cel de acolo ca şi cum ar fi fost de faţă.
18
Chiar şi pe cei ce nu-l cunoşteau,
ambiţia meşterului i-a făcut să-şi însuşească închinarea;
19
fiindcă acela, voind să placă stăpânului,
şi-a pus tot meşteşugul să facă asemănarea mai frumoasă chiar decât izvodul;
20
iar gloata, atrasă de farmecul lucrării,
îl socotea de acum drept vrednic de'nchinare
pe cel pe care, până ieri, îl cinsteau ca pe un om.
21
Şi iată cum a devenit o capcană pentru viaţă:
oameni apăsaţi de nenorociri sau de tiranie
au dat pietrelor şi lemnelor numele căruia nimic în lume nu-i răspunde.
22
Dar nu le-a fost de-ajuns că s'au îndepărtat de cunoaşterea lui Dumnezeu,
ci, în timp ce necunoaşterea îi făcea să trăiască într'un război necurmat,
unor astfel de rele le-au dat numele de „pace“! e
23
Cu jertfele lor ucigătoare de copii, cu misterele lor neguroase,
cu beţiile lor crunte după deprinderi deşănţate,
24
ei nu mai păstrează nici un fel de curăţie, nici în viaţă, nici în căsnicie:
unul îl ucide pe altul prin trădare sau îl răneşte prin desfrâu.
25
Pretutindeni, de-a valma, sânge şi omor, furtişag şi vicleşug,
stricăciune, necredincioşie, răzvrătire, jurământ strâmb,
26
prigonirea celor buni, uitarea binefacerilor,
pângărirea sufletelor, păcatul împotriva firii f,
neorânduiala în căsnicie, adulterul şi destrăbălarea.
27
Căci închinarea la idoli fără nume
e începutul, pricina şi sfârşitul oricărui rău,
28
fie că-şi împing desfătările pân'la nebunie,
fie că profeţesc minciuni,
fie că trăiesc în nedreptate,
fie că pe negândite jură strâmb:
29
de vreme ce se'ncred în idoli fără viaţă,
ei nu aşteaptă nici o pedeapsă a celui ce-a jurat strâmb. g
30
Cu toate acestea, o dreaptă pedeapsă le va veni din două părţi:
fiindcă, închinându-se la idoli, au cugetat greşit despre Dumnezeu
şi fiindcă au jurat strâmb împotriva dreptăţii, în dispreţul a tot ce e sfânt.
31
Căci nu puterea idolilor pe care s'au jurat,
ci pedeapsa cuvenită păcătoşilor,
aceea urmăreşte fără'ncetare păcatul nelegiuiţilor.