Altfel formulat: De atunci au început oamenii să-L cheme pe Dumnezeu cu numele de Domnul. E vorba de introducerea numelui divin
Iahvé (din tetragrama YHWH) = Domn, pe lângă acela de
Elohim = Dumnezeu; deci: Domnul Dumnezeu. Această tradiţie îi plasează originea în generaţia contemporană cu nepotul lui Adam, în timp ce o alta îi atestă o apariţie mult mai târzie, în vremea lui Moise (vezi
Iş 3, 13-15). La obârşie,
Iahvé era un nume propriu; din respect şi teamă, Evreii preferau să-l rostească prin echivalentul Domn. În limbajul biblic,
numele divine sunt folosite astfel:
Iahvé = Domnul;
Elohim = Dumnezeu;
Adonai = Domnul;
Adonai Iahvé = Domnul Dumnezeu;
Iahvé Elohim = Domnul Dumnezeu;
Iahvé Sabaot = Domnul Sabaot sau Domnul Atotţiitorul;
Şaddai = Puternicul;
El-Olam = Dumnezeu-Cel-Veşnic.