Fc 04:10
Şi a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă spre Mine din pământ.
Ps 09
PSALMUL 9 a
Pentru sfârşit: un psalm al lui David cu privire la cele ascunse ale Fiului b.
1Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
spune-voi toate minunile Tale;
2mă voi veseli şi mă voi bucura de Tine,
cânta-voi numele Tău, Preaînalte!
3Când se vor întoarce vrăjmaşii mei,
slăbi-vor şi vor pieri de dinaintea feţei Tale,
4că Tu mi-ai făcut mie judecata şi dreptatea,
şezut-ai pe scaun, Tu, Cel ce judeci după dreptate.

5Tu i-ai mustrat pe păgâni şi pierit-au necredincioşii;
stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului;
6vrăjmaşul a fost pân' la urmă lipsit de sabie, iar cetăţile lui le-ai surpat;
pierit-a pomenirea lui cu răsunet.

7Dar Domnul rămâne în veac,
întru judecată Şi-a pregătit scaunul
8şi lumea o va judeca întru dreptate,
după îndreptar va judeca popoarele.

9Şi S-a făcut Domnul scăpare sărmanului,
ajutor la vreme de necaz.
10Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău,
că nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11Cântaţi-I Domnului Celui ce locuieşte în Sion,
faptele Lui vestiţi-le întru neamuri.

12Că Cel ce le caută sângele Şi-a adus aminte de ei,
n'a uitat strigarea săracilor.

13Miluieşte-mă, Doamne, vezi-mi înjosirea din partea duşmanilor mei,
Tu, Cel ce mă înalţi din porţile morţii c,
14ca să vestesc toate laudele Tale
în porţile fiicei Sionului; d
veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15Căzut-au păgânii e în groapa pe care-au făcut-o;
în cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor.
16Cunoscut e Domnul când face judecată,
pe păcătos îl prinde în faptele mâinilor lui.

17În iad întoarcă-se păcătoşii,
toate neamurile care-L uită pe Dumnezeu!
18Că nu până'n sfârşit va fi uitat sărmanul,
răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul, f
păgânii să fie judecaţi în faţa Ta;
20pune, Doamne, legiuitor peste ei,
ca să cunoască păgânii că oameni sunt. g
21De ce, Doamne, stai Tu departe?
De ce ne treci cu vederea la vreme de necaz?
22Când se trufeşte necredinciosul, săracul se aţâţă; h
ei se prind în sfaturile pe care le ticluiesc.
23Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului său,
iar nedreptul pe sine se blagosloveşte.
24Păcătosul Îl întărâtă pe Domnul;
Acesta nu-l va căuta după mulţimea mâniei Sale:
în faţa lui nu este Dumnezeu.
25Spurcate sunt căile lui în toată vremea.
De la faţa lui lepădate sunt judecăţile Tale,
ăel crede] că peste toţi duşmanii lui va stăpâni;
26că a zis în inima lui: „Nu mă voi clătina,
nu-mi va fi mie rău cât va fi lumea.“ i

27Gura lui e plină de blestem, de amăreală şi vicleşug;
sub limba lui, osteneală şi durere.
28Cu cei bogaţi el stă la pândă într'ascuns
ca să-l ucidă pe cel nevinovat,
ochii lui stau ţintă spre cel sărac;
29din ascunziş pândeşte ca leul din culcuşul său,
pândeşte ca să-l apuce pe cel sărac,
pe sărac îl pândeşte ca să-l tragă la el.
30În laţul său se va smeri,
se va pleca şi va cădea când îl va stăpâni pe cel sărman.
31Că a zis în inima lui: „Dumnezeu a uitat,
Şi-a întors faţa, ca pân' la urmă să nu mă vadă...“.
32Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta,
nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
33De ce L-a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu?
Pentru că a zis în inima lui: „Nu, El nu va cerceta!...“.

34Vezi, pentru că Tu înţelegi ca osteneala şi mânia
să le iei în mâinile Tale;
că Ţie Ţi s'a încredinţat sărmanul,
orfanului Tu i-ai fost ajutor.

35Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău;
păcatul său va fi căutat şi nu se va afla.
36Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului,
voi, păgânilor, pieriţi din pământul Său!

37Dorinţa sărmanilor ai auzit-o, Doamne,
auzul Tău a luat aminte la râvna inimii lor
38spre judecarea orfanului şi sărmanului,
ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.