| 1 | Când au isprăvit de mâncat şi de băut, au poftit să se culce. Şi l-au dus pe tânăr în odaie. |
| 2 | Acolo Tobie şi-a amintit de cuvintele lui Rafael; a scos din sac ficatul şi inima peştelui şi le-a pus în căţuia în care se ard mirodenii. |
| 3 | Mirosul de peşte l-a oprit pe demon, care a fugit în ţinuturile Egiptului de Sus a. Rafael s'a dus acolo, i-a pus o piedică şi l-a legat fedeleş în câmp. |
| 4 | După ce [părinţii] au ieşit şi au închis uşa odăii, Tobie s'a ridicat din pat şi i-a zis [Sarrei]: „Sora mea, scoală-te şi să-L rugăm pe Domnul, cerându-I să ne dăruiască milă şi mântuire“. |
| 5 | Ea s'a ridicat şi au început să se roage, cerând să li se dea mântuire. El a început astfel: „Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat fie numele Tău în veci, din neam în neam! Cerurile şi toată făptura să Te binecuvinteze în vecii vecilor! |
| 6 | Tu eşti Cel ce l-ai făcut pe Adam şi i-ai dat-o ca ajutor şi sprijin, pe Eva, femeia lui; şi din amândoi s'a alcătuit neamul omenesc. b Tu eşti Cel ce ai zis: «Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui». |
| 7 | Şi acum, nu din pornirea simţurilor o iau pe sora mea care e de faţă, ci pentru plinirea unui vis c. Porunceşte să vină mila Ta asupra ei şi asupra mea şi să rămânem laolaltă pân' la bătrâneţele noastre!“ |
| 8 | Şi au zis amândoi: „Amin! Amin!“ |
| 9 | Şi s'au culcat pentru noapte. |
| 10 | În acest timp Raguel s'a sculat, şi-a chemat slugile şi s'au dus să sape o groapă. Căci îşi zisese: „S'ar putea ca el să fi murit, iar noi ne vom face de râs şi de ocară“. |
| 11 | Când au terminat de săpat groapa, Raguel s'a întors în casă, a chemat-o pe soţia sa |
| 12 | şi i-a zis: „Trimite-o pe una din slujnice să intre şi să vadă dacă el trăieşte; că dacă e mort, îl îngropăm fără să ştie nimeni“. |
| 13 | Au trimis o slujnică, au aprins lumânarea şi au deschis uşa; aceea a intrat şi i-a aflat dormind unul lângă altul, într'un somn adânc. |
| 14 | Slujnica a ieşit să le spună: „Trăieşte; nimic rău“. |
| 15 | Atunci ei L-au binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând: „Binecuvântat să fii, Dumnezeule, cu toată binecuvântarea curată! Binecuvântat să fii Tu în veci! |
| 16 | Binecuvântat să fii, că m'ai bucurat; n'a fost aşa cum am bănuit, Tu ai revărsat peste noi marea Ta milostivire. |
| 17 | Binecuvântat să fii că ai avut milă de doi copii singuri la părinţi; dăruieşte-le, Stăpâne, milă şi mântuire, şi fă ca viaţa lor să se plinească în bucurie şi milă!“ |
| 18 | Apoi le-a poruncit slugilor să astupe groapa înainte de revărsatul zorilor. |
| 19 | Iar femeii sale i-a poruncit să pregătească un mare număr de pâini; apoi, mergând la cireadă, a adus doi boi şi patru berbeci şi a poruncit să-i gătească. Au început pregătirile. |
| 20 | L-a chemat pe Tobie şi i-a zis: „Timp de patruzeci de zile nu te vei mişca de aici, ci aici vei locui, mâncând şi bând la mine şi bucurând sufletul fiicei mele după toate necazurile ce i s'au întâmplat. |
| 21 | Ia de pe acum jumătate din averea mea şi mergi sănătos şi ocrotit la tatăl tău. Cealaltă jumătate va fi a voastră atunci când noi vom muri, eu şi femeia mea. Curaj, copilul meu! Eu sunt tatăl tău, Edna este mama ta; începând de azi, suntem alături de voi pe'ntotdeauna. Curaj, copilul meu!“ |