Verbul
synteléo (folosit şi în versetul precedent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare (
teléo precedat de
syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca şi în
1, 26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel puţin pe aceea a participării Cuvântului la actul creaţiei (
In 1, 1-3).