Ezr 06:19
Iar fiii robiei au sărbătorit Paştile în cea de a paisprezecea zi a primei luni. h
Ies 12
Mielul pascal. Sărbătoarea azimelor. Sărbătorirea Paştelui. Moartea întâilor-născuţi ai Egiptenilor. Plecarea Israeliţilor.
1Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis:
2„Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului.
3Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă.
4Iar dacă'ntr'o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă [ca să mănânce în întregime] un miel.
5Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied.
6Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni a, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară b.
7Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca.
8În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s'o mănânce cu azimă şi ierburi amare.
9Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele.
10Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţi c. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc.
11Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele'ncinse, cu sandalele'n picioare şi cu toiagul în mână d; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile e Domnului.
12În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului, de la om pân'la dobitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsă f, Eu, Domnul.
13Sângele va fi semn pentru voi, pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocroti g şi nu va fi'ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului.
14Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s'o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului, din neam în neam – ca aşezare veşnică –, aşa s'o prăznuiţi.
15Timp de şapte zile să mâncaţi azime; încă din ziua'ntâia să'ndepărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua'ntâia până'n ziua a şaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel.
16Ziua întâia se va numi sfântă, iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face.
17Păziţi Sărbătoarea Azimelor h, fiindcă'n ziua aceea am scos Eu armia i voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic.
18Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până'n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azime j.
19Timp de şapte zile să nu se afle dospitură'n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului.
20Tot ce e dospit să nu mâncaţi; în toate aşezările voastre veţi mânca azimă“.
21Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi'njunghiaţi mielul de Paşti k.
22Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa.
23Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitor l să intre'n casele voastre ca să lovească.
24Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăi m, din neam în neam.
25Aşadar, după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta.
26Şi de va fi să vă'ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?,
27voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce'n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit“. Şi s'a plecat poporul şi s'a'nchinat.
28Şi mergând fiii lui Israel, au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
29Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care trebuia să stea pe tron, până la întâi-născutul robului din temniţă, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor.
30Şi s'a sculat noaptea Faraon, toate slugile lui şi toţi Egiptenii; şi bocet mare s'a făcut în toată ţara Egiptului, că nu era casă'n care să nu fie mort.
31În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!; şi voi, şi fiii lui Israel!; şi duceţi-vă de-i faceţi slujbă Domnului, Dumnezeului vostru, precum aţi zis!
32Luaţi-vă şi turmele, şi cirezile, şi duceţi-vă!... Binecuvântaţi-mă şi pe mine!“
33Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară, căci ziceau: „O să pierim cu toţii!“
34Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite'n haine.
35Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine.
36Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor, iar aceştia le-au dat tot ce-au cerut; şi i-au despuiat pe Egipteni.
37Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot n, ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri o, afară de copii.
38Şi'mpreună cu ei s'a ridicat şi multă adunătură [de oameni], precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte.
39Iar din frământătura pe care-o scoseseră din Egipt au copt în spuză azime, că ea nu se dospise; zoriţi de Egipteni, ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum.
40Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi'n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de ani p.
41Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani, toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului.
42Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului, ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului; această noapte în care Domnul a stat de veghe, pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel, din neam în neam.
43Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el;
44dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani, după ce-l vei tăia'mprejur.
45Străin sau simbriaş nu va mânca din el.
46Să se mănânce în aceeaşi casă; din carnea lui nu vei scoate afară din casă; os dintr'însul să nu zdrobiţi.
47Pe asta s'o facă toată obştea fiilor lui Israel.
48Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascală q, îi vei tăia'mprejur pe toţi ai lui, de parte bărbătească, şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta, şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului; dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el;
49o singură lege va fi şi pentru băştinaş, şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!“
50Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
51Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, împreună cu armia lor.