Est 05:01
Şi a fost că în ziua a treia, când ea a încetat să se roage, şi-a dezbrăcat hainele tristeţii şi s'a îmbrăcat cu cele de slavă. a Şi având înfăţişare strălucită şi chemându-L pe Dumnezeu-Cel-Atoatevăzător şi Mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea ca într'o alintare femeiască, şi una care-i mergea în urmă ţinându-i trena. Înfloritoare era în desăvârşirea frumuseţii sale şi faţa ei era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, dar inima îi era apăsată de frică. Şi, după ce a trecut prin toate uşile, s'a oprit în faţa regelui; acesta şedea pe tronul regal, îmbrăcat în toate vestmintele slavei sale, în aur şi pietre scumpe, dar cu chipul posomorât. Şi dacă şi-a ridicat capul încărcat de strălucire, a privit cu cumplită mânie. Atunci regina a căzut şi s'a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii care o cuprinsese şi şi-a aplecat capul pe slujnica ce-i mergea alături. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe; cuprins de simţăminte puternice, s'a ridicat de pe tronul său şi a cuprins-o în braţele lui până ce ea şi-a venit în fire; şi a mângâiat-o cu vorbe bune şi i-a zis: „Ce ai, Estera? Eu sunt fratele tău. b Linişteşte-te, tu nu vei muri, căci stăpânirea mea e şi a ta. Apropie-te!“
Est 4
CAPITOLUL 4
Mardoheu îi cere Esterei să intervină pe lângă rege. Rugăciunea lui Mardoheu. Rugăciunea Esterei.
1Când Mardoheu şi-a dat seama de ceea ce se făcuse, şi-a sfâşiat hainele şi s'a îmbrăcat în sac şi s'a presărat cu cenuşă a; şi, alergând pe uliţele cetăţii, striga cu glas mare: „Piere neamul care n'a făcut nimic rău!“
2Şi a venit la poarta regelui, dar acolo a rămas, căci nu-i era îngăduit să intre în curte având pe el sac şi cenuşă.
3Şi'n fiecare ţară unde fuseseră vestite scrisorile, strigăt şi tânguire şi plângere mare era printre Iudei: sac pe ei, şi cenuşă şi-au presărat.
4Atunci slujnicele şi eunucii reginei au venit la ea şi i-au spus: iar ea, când a auzit ce se făcuse, s'a tulburat; şi a trimis la Mardoheu ca să-l îmbrace, adică să ia de pe el haina de sac, dar el nu s'a învoit.
5Aşa că Estera l-a chemat pe Hatac, eunucul ei, cel care era rânduit să-i stea aproape, şi l-a trimis la Mardoheu, ca să afle adevărul.
6Şi mergând Hatac la Mardoheu în piaţa oraşului ce se afla în faţa curţii regelui, b
7Mardoheu i-a spus acestuia ce se petrecuse, şi făgăduinţa pe care Aman i-o făcuse regelui, aceea de a aduce în vistierie zece mii de talanţi pentru ca el să-i nimicească pe Iudei.
8Şi i-a dat şi o copie de pe porunca pornită din Suza – aceea ce privea nimicirea –, ca s'o arate Esterei. Şi i-a mai zis să-i poruncească să intre la rege şi să-l roage şi să-l înduplece pentru popor; „şi să-ţi aduci aminte de zilele tale cele smerite, cum erai tu hrănită cu mâna mea; fiindcă Aman – cel ce este al doilea după rege – a grăit împotriva noastră, ca să fim daţi morţii. Cheamă-L pe Domnul şi vorbeşte-i regelui despre noi, să ne scape de la moarte“.
9Aşa că Hatac a venit la ea şi i-a spus toate cuvintele acestea.
10Atunci Estera a zis către Hatac: „Mergi la Mardoheu şi spune-i:
11Toate neamurile din regat ştiu că oricine – bărbat sau femeie – va intra la rege (în curtea cea mai dinlăuntru) fără să fi fost chemat, acea persoană nu scapă vie (în afară de aceea asupra căreia regele îşi va întinde sceptrul său de aur); or, sunt treizeci de zile de când eu n'am mai fost chemată să intru la rege“.
12Iar Hatac i-a spus lui Mardoheu cuvintele Esterei.
13Şi a zis Mardoheu către Hatac: „Mergi la ea şi spune-i: «Estera, să nu spui în sine-ţi că doar tu, dintre toţi Iudeii, vei scăpa în regat;
14că dacă tu nu vei vrea să asculţi în această împrejurare, Iudeilor le va veni ajutor şi sprijin din altă parte, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri; [pe de altă parte], cine ştie dacă nu cumva tu ai fost făcută regină tocmai pentru această împrejurare?»“.
15Atunci Estera l-a trimis la Mardoheu pe cel ce venise la ea, ca să-i spună:
16„Du-te şi adună-i pe Iudeii din Suza şi postiţi pentru mine; timp de trei zile să nu mâncaţi şi să nu beţi, nici noaptea şi nici ziua; şi nici eu cu slujnicele mele nu vom mânca; atunci voi intra la rege înfruntând legea, chiar dacă va trebui să mor“.
17Aşa că Mardoheu s'a dus şi a făcut aşa cum îi poruncise Estera.
Şi I s'a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului, şi a zis: c

„Doamne, Doamne, Împărate Atotţiitorule,
toate se află sub a Ta stăpânire
şi nu-i nimeni care să-Ţi stea împotrivă
dacă Tu vei vrea să-L mântuieşti pe Israel.

Că Tu ai făcut cerul şi pământul
şi tot ce e minunat în lumea de sub cer;
Tu eşti Domnul tuturor
şi nu-i nimeni care să-Ţi poată sta Ţie împotrivă, Doamne!

Tu pe toate le cunoşti,
Tu ştii că nu din semeţie şi nici din trufie şi nici din poftă de slavă
am făcut ceea ce am făcut,
anume să nu mă închin
trufaşului Aman
– că de dragul mântuirii lui Israel
aş fi fost bucuros chiar să-i sărut picioarele –;

ci am făcut aceasta
ca să nu pun slava omului
mai presus de slava lui Dumnezeu
şi pentru ca să nu mă închin la nimeni
în afară de Tine, Domnul meu,
lucrul acesta nefăcându-l din trufie.

Şi acum, Doamne, Dumnezeule,
Împăratul şi Dumnezeul lui Avraam,
fie-Ţi milă de poporul Tău,
căci [duşmanii noştri] caută să ne dea pierzării
şi au poftit să nimicească vechea Ta moştenire.
Nu trece cu vederea partea Ta
pe care Ţi-ai răscumpărat-o din ţara Egiptului.
Ascultă-mi rugăciunea
şi îmblânzeşte-Te faţă de moştenirea Ta;
plânsul nostru întoarce-l întru veselie,
ca să putem rămâne vii şi să lăudăm numele Tău, Doamne,
şi să nu astupi
gura celor ce Te laudă“.


Şi tot Israelul a strigat cu putere, căci moartea lor le stătea înaintea ochilor.
Iar regina Estera, fiind cuprinsă de frica morţii, a alergat la Domnul; şi, lepădându-şi hainele slavei, s'a îmbrăcat în haine de plângere şi de jale, iar în locul uleiurilor aromate şi-a umplut capul cu cenuşă şi gunoi; trupul foarte şi l-a smerit, şi fiece loc al desfătării sale l-a umplut cu smocuri smulse din părul ei. Şi s'a rugat către Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând:

„Doamne al meu, doar Tu eşti Împăratul nostru;
ajută-mă pe mine cea singură,
cea care nu am alt ajutor decât numai de la Tine;
că pieirea mea îmi stă înainte.

Eu am auzit de la tatăl meu,
în neamul părinţilor mei,
că Tu, Doamne, Ţi l-ai ales
pe Israel din toate neamurile
şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor
spre moştenire veşnică,
şi că ai făcut pentru ei tot ce ai grăit.

Şi acum, noi am păcătuit faţă de Tine,
iar Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri
fiindcă noi i-am cinstit pe dumnezeii lor;
drept eşti Tu, Doamne!

Dar acum, ei nu s'au mulţumit
cu amărăciunea robiei noastre,
ci şi-au dat mâna cu idolii lor,
ca să răstoarne poruncile gurii Tale
şi să nimicească moştenirea Ta
şi să astupe gura celor ce Te laudă pe Tine
şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău
şi să dezlege gura neamurilor
spre a-i preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi
şi pentru ca regele cel muritor să fie'ntotdeauna preţuit.

Doamne, nu da sceptrul Tău
celor ce nu sunt,
ca să nu râdă ei de căderea noastră,
ci întoarce-le uneltirea împotriva lor înşişi,
iar pe cel ce a început să ne rănească
fă-l de ruşine.
Adu-Ţi aminte de noi, Doamne,
arată-Te în vremea necazului nostru

şi dă-mi curaj,
Tu, Împărat al dumnezeilor şi Stăpân a toată stăpânirea.
Pune-mi în gură cuvânt cu trecere
în faţa leului
şi umple-i inima de ură împotriva celui ce se luptă cu noi,
pentru ca să piară acela,
el şi cei de un gând cu el.

Pe noi însă izbăveşte-ne cu mâna Ta,
iar mie, celei singure, ajută-mi,
că nu am pe nimeni în afară de Tine, Doamne!

Tu pe toate le cunoşti
şi ştii că eu urăsc slava nelegiuiţilor,
că îmi este silă de patul celor netăiaţi-împrejur
şi de tot străinul.
Tu eşti Cel ce-mi cunoşti nevoia,
că nu pot suferi semnul mândriei mele,
care se află pe capul meu în zilele când ies la vedere,
că-mi e silă de el ca de o haină întinată cu sânge
şi că nu-l port atunci când sunt singură.
Roaba Ta n'a mâncat din masa lui Aman,
nici n'a preţuit ospăţul regelui,
nici că am băut din vinul jertfit idolilor;
nici că roaba Ta s\'a veselit,
din ziua ridicării mele şi până acum,
fără numai întru Tine, Doamne, Dumnezeul lui Avraam.

Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate,
auzi glasul celei fără de nădejde
şi izbăveşte-ne din mâna celor ce caută să ne facă rău
şi eliberează-mă de frica mea!“