Iată copia scrisorii: i „Marele rege Artaxerxe, aşa scrie către guvernatorii şi slujitorii de sub conducerea lor din cele o sută douăzeci şi şapte de ţări, din India până în Etiopia, care se află sub stăpânirea lui: Stăpânind eu peste multe neamuri şi dobândind putere asupra lumii întregi, eu (fără să mă trufesc cu semeţia slavei, ci mai degrabă cârmuind cu blândeţe şi linişte) am vrut să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut de la un hotar pân' la altul, statornicind pacea dorită de toţi. Dar când eu i-am întrebat pe sfetnicii mei despre felul în care am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman – care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră, şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, fapt pentru care a dobândit şi cinstea de a şedea în al doilea loc după rege – ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s'a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, în aşa fel încât cârmuirea noastră să nu se poată întemeia fără sminteală. Aşadar, dându-ne seama că numai acest neam, el singur, pururea se împotriveşte omenirii întregi, că aduce un fel de a fi potrivnic oricărei legi şi, pururea împotrivindu-se lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, în aşa fel încât regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit ca toate persoanele care v'au fost arătate în scrisorile lui Aman - pus de noi peste trebile obşteşti şi al nostru al doilea părinte - să fie'ntru totul nimicite, cu femeile şi copiii lor, prin sabia vrăjmaşilor lor, fără nici o milă sau cruţare, în cea de a treisprezecea zi j a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar a acestui an, în aşa fel încât aceşti potrivnici de ieri şi de azi să fie cu de-a sila aruncaţi în iad într'o singură zi, pentru ca în viitor să nu ne mai împiedice să ducem până la sfârşit o viaţă paşnică şi netulburată“. |
Iudeii îşi măcelăresc duşmanii. Se instituie sărbătoarea Purimului. | |
| 1 | În cea de a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea – adică luna Adar – au sosit scrisorile trimise de rege. |
| 2 | În ziua aceea au pierit cei ce erau împotriva Iudeilor, că nimeni nu li s'a împotrivit, temându-se de ei; |
| 3 | că mai-marii satrapilor şi guvernatorii şi grămăticii regali îi cinsteau pe Iudei: |
| 4 | că frica de Mardoheu stătea asupra lor |
| 5 | (că porunca regelui era în putere, aceea ca numele acestuia să fie cinstit în tot regatul). |
| 6 | În cetatea Suza au ucis Iudeii cinci sute de oameni; [între eiî: |
| 7 | pe Parşandata, pe Dalfon, pe Aspata, |
| 8 | pe Porata, pe Adalia, pe Aridata, |
| 9 | pe Parmaşta, pe Arisai, pe Aridai şi pe Iezata, |
| 10 | adică pe cei zece fii ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrăjmaşul Iudeilor; în aceeaşi zi le-au jefuit averile a. |
| 11 | Numărul celor ce au pierit în Suza a fost adus la cunoştinţa regelui. |
| 12 | Şi a zis regele către Estera: „Dacă numai în cetatea Suza au omorât Iudeii cinci sute de oameni, ce crezi tu că vor fi făcut în restul ţării? Ce mai ai de cerut, ca să-ţi fie dat?“ |
| 13 | Iar Estera a zis către rege: „Să li se îngăduie Iudeilor să facă la fel şi mâine, ca să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Aman“. b |
| 14 | Atunci el a îngăduit să se facă aşa; şi le-a dat Iudeilor din cetate trupurile fiilor lui Aman să le spânzure. |
| 15 | În cea de a paisprezecea zi a lunii Adar s'au adunat Iudeii în Suza şi au ucis trei sute de oameni, dar de jefuit n'au jefuit nimic. |
| 16 | Iar ceilalţi Iudei din regat s'au adunat şi s'au ajutat între ei şi au isprăvit cu grija de duşmani, că au ucis dintre aceştia cincisprezece mii c, în cea de a treisprezecea zi a lunii Adar; dar de jefuit n'au jefuit nimic. |
| 17 | Iar în cea de a paisprezecea zi a acestei luni s'au odihnit şi au ţinut-o ca zi de odihnă cu bucurie şi veselie. |
| 18 | Iudeii din cetatea Suza s'au adunat şi ei în cea de a paisprezecea zi şi s'au odihnit; dar au ţinut-o şi pe cea de a cincisprezecea, cu bucurie şi veselie. |
| 19 | Acesta e motivul pentru care Iudeii împrăştiaţi în provincie [în afara cetăţilor] sărbătoresc ziua a paisprezecea a lunii Adar ca zi de veselie, trimiţând daruri fiecare aproapelui său, pe când cei care locuiesc în metropole d se veselesc în cea de a cincisprezecea zi a lunii Adar, trimiţând daruri celor apropiaţi. |
| 20 | Mardoheu a scris aceste întâmplări într'o carte şi le-a trimis Iudeilor, atâţia câţi se aflau în regatul lui Artaxerxe, celor de aproape şi celor de departe, |
| 21 | pentru ca ei să le statornicească drept zile de bucurie şi să ţină zilele de paisprezece şi cincisprezece ale lunii Adar, |
| 22 | deoarece în aceste zile au avut Iudeii pace dinspre duşmanii lor; cât despre luna Adar, în ea li s'a preschimbat plânsul în bucurie şi întristarea în zi bună: să o petreacă în întregime ca pe nişte zile de nuntă şi de veselie, trimiţând daruri prietenilor lor şi săracilor. |
| 23 | Iar Iudeii au făcut aşa, luând cunoştinţă de ceea ce le scrisese Mardoheu: |
| 24 | cum Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, pornise la luptă împotriva lor, cum a uneltit să se arunce sorţi pentru stârpirea lor |
| 25 | şi cum a intrat el la rege cerându-i să-l spânzure pe Mardoheu; dar toate nenorocirile pe care el încerca să le abată asupra Iudeilor s'au întors împotriva lui: el a fost spânzurat, el şi copiii lui. |
| 26 | De aceea zilele acestea au fost numite Purim, adică „sorţi“ (căci în limba lor aceştia se numesc „purim“) e. Aşadar, potrivit cu toate cuvintele acestei scrisori şi cu toate câte ei au suferit pe seama acestor fapte şi cu tot ceea ce li se întâmplase, |
| 27 | Iudeii au rânduit, pentru ei, pentru seminţia lor şi pentru toţi cei ce se ţin de datina lor, ca nicicum să facă altfel, ci să ţină zilele acestea drept aducere aminte în fiecare generaţie şi'n fiecare cetate şi'n fiecare familie şi'n fiecare ţară. |
| 28 | Zilele acestea ale Purimului vor fi ţinute pe întotdeauna, iar amintirea lor nu va lipsi din nici o generaţie. |
| 29 | Iar regina Estera, fiica lui Aminadab, şi Mardoheu Iudeul au scris tot ceea ce ei au făcut atunci, întărind scrisoarea despre ceea ce se cheamă Purim, |
| 30 | aşa cum Mardoheu şi regina Estera hotărâseră în această privinţă. |
| 31 | Atunci Mardoheu şi regina Estera au rânduit post pentru ei înşişi, potrivit cu sănătatea şi cu sfatul lor, |
| 32 | iar Estera a poruncit ca el să fie pe veci rânduit, iar lucrul acesta să fie scris spre pomenire. f |