El îi dă înţelepciune şi cunoaştere şi veselie; iar celui păcătos îi dă nevoinţa de a umbla să adune pentru ca să-i dea celui ce-i place lui Dumnezeu; iată că şi aceasta-i deşertăciune şi vânare de vânt. |
Cuvântul lui Elihu. | |
1 | Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept. |
2 | Atunci s'a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul a, din spiţa lui Ram b din ţara Ausitei c; şi foarte s'a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului; |
3 | dar el s'a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios. |
4 | Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el. |
5 | Dar când Elihu a văzut că'n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s'a aprins mânia. |
6 | Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis: De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni, eu am păstrat tăcere, temându-mă ca'n faţă să spun şi eu ce ştiu. |
7 | Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască, şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea, |
8 | ci duh e'n pământeni; suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic d. |
9 | Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi, şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata'n palmă. |
10 | De-aceea v'am zis vouă: Luaţi-mă'n aminte, şi-am să vă spun ce ştiu, |
11 | să-mi fiţi auz în graiuri, ca'n grai să m'ascultaţi. Eu v'ascultai voroava, dar pân'la mintea voastră e, adică până unde e sfadă pe cuvinte. |
12 | Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe, dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov, din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă, |
13 | ca să nu ziceţi: Domnul, cu-a Lui învecinare, prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!; |
14 | şi v'aţi întors la omul ca om dintotdeauna grăind cuvinte câte... |
15 | Şi, vai, se'nspăimântară, mai mult n'au mai răspuns, cuvinte'mbătrânite li se'ncleiau în gură. |
16 | Şi-am stat întru răbdare, căci n'am vrut să vorbesc, de vreme ce ei stat-au pe loc făr' să răspundă. Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte. |
17 | Şi răspunzând Elihu, a zis: |
18 | Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte, că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies; |
19 | lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe, cazan în clocotire ce-i gata să irumpă. |
20 | Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă; |
21 | că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu'n faţă, nici silă nu-mi va face să văd un pământean; |
22 | că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea; de-i altfel, atunci viermii m'or roade şi pe mine. |