Ecc 02:14
Înţeleptul îşi are ochii în cap,
dar nemintosul umblă în întuneric;
şi am priceput – chiar eu am priceput –
că unul şi acelaşi fapt d li se poate întâmpla tuturor.
Pr 17
CAPITOLUL 17
Cearta şi vrajba.
1Mai bun e un dumicat cu plăcere şi'n pace decât o casă doldora de bunătăţi şi jertfe nedrepte, cu vrajbă.
2Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii nemintoşi
şi el le împarte fraţilor părţile.
3Aşa cum aurul şi argintul se lămuresc în cuptor,
tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul.
4Omul rău ascultă de limba nelegiuiţilor, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase.
5Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut,
iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit;
dar cel ce simte milă, milă va afla.
6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinţii lor sunt lauda copiilor.
Cel credincios are'ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuţ.
7Cel fără minte nu-şi apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase.
8Învăţătura e bună răsplată celor ce se ţin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun.
9Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie,
dar cel ce-i urăşte ascunzişul desparte prieteni şi casnici.
10Ameninţarea sfărâmă inima înţeleptului,
dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte.
11Omul rău scorneşte certuri,
dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne'ndurător a
12Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu,
dar nemintosul cugetă lucruri rele.
13Din casa celui ce plăteşte cu rău pentru bine
răul nu se va muta.
14O lege dreaptă le dă cuvintelor putere,
dar cearta şi vrajba aduc după ele sărăcia.
15Cel ce hotărăşte că ce-i drept e strâmb şi că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este şi urâciune în faţa lui Dumnezeu.
16De ce are nebunul de toate?
că doar nu poate nemintosul să cumpere înţelepciune!
17Cel ce-şi înalţă casa, caută s'o dărâme, iar cel leneş la învăţătură va cădea în necazuri.
18Pentru orice vreme să ai un prieten, iar fraţii să-ţi fie de folos la nevoie, că pentru aceasta sunt făcuţi.
19Omul fără minte bate din palme şi se veseleşte sieşi, aşa cum chezaşul se pune zălog pentru prietenul său.
20Cel ce iubeşte păcatul se bucură de gâlceavă, iar cel cu inima împietrită nu se adună cu cei buni.
21Omul cu limbă schimbătoare va cădea în necazuri, iar inima nebunului durere îi este celui ce o are.
22Un tată nu se bucură de fiul lipsit de'nvăţătură, dar fiul înţelept îşi veseleşte mama.
23O inimă veselă face viaţa sănătoasă, dar omului mâhnit i se usucă oasele.
24Căile celui ce primeşte mită b nu sporesc, iar necredinciosul se abate de la căile dreptăţii.
25Faţa omului înţelept o citeşti uşor, dar ochii nebunului sunt pe la marginile pământului.
26Fiul fără minte îi este mânie tatălui său şi întristare celei ce l-a născut.
27Nu e bine să-l păgubeşti pe omul drept şi nu-i cuviincios să unelteşti împotriva celor ce stăpânesc cu dreptate.
28Cel ce împiedică rostirea unei vorbe grele e un om cu minte, iar omul care rabdă mult e un înţelept.
29Când nemintosul întreabă înţelepciunea, înţelepciune i se socoteşte, iar cel ce face pe mutul, înţelept va fi.