Deşertăciunea deşertăciunilor: un nominativ-genitiv care exprimă superlativul, excelenţa, culminaţia; compară cu cântarea cântărilor = cea mai frumoasă cântare sau cu veacul veacului = veşnicia. Deşertăciune = zădărnicie, nimicnicie, lipsă de valoare sau de folos.