„Deşertăciunea deşertăciunilor“: un nominativ-genitiv care exprimă superlativul, excelenţa, culminaţia; compară cu „cântarea cântărilor“ = „cea mai frumoasă cântare“ sau cu „veacul veacului“ = „veşnicia“. „Deşertăciune“ = zădărnicie, nimicnicie, lipsă de valoare sau de folos.