Dt 29:20
spre unul ca acesta nu va vrea Dumnezeu să Se milostivească; dimpotrivă, de abia atunci se va aprinde mânia Domnului şi gelozia Lui e, asupra acelui om, peste care vor cădea toate blestemele acestui legământ – cele ce sunt scrise în cartea aceasta –, căruia Domnul îi va şterge numele de sub cer
Sir 16
CAPITOLUL 16
Copiii prost crescuţi. Pedepsirea păcătoşilor. Lucrarea lui Dumnezeu în făptura Sa.
1
Nu-ţi dori o droaie de copii netrebnici
 şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi. a
2
Deşi se înmulţesc, nu te bucura de ei
 dacă nu e cu ei frica lui Dumnezeu.
3
Nu te încrede în durata vieţii lor, b
 şi nici în numărul lor nu nădăjdui;
că unul e mai mult decât o mie
 şi-i mai bine să mori fără copii decât să-i ai nevolnici.
4
Căci printr'un singur înţelept se umple cetatea de oameni,
 dar neamul nelegiuiţilor va pieri.
5
Multe ca acestea mi-au văzut ochii
 şi mai mari decât ele mi-au auzit urechile.
6
În adunarea păcătoşilor se aprinde focul,
 în neamul răzvrătiţilor s'a aţâţat Mânia. c
7
Nicicum nu i-a iertat pe uriaşii de odinioară.
 care s'au răzvrătit, mândri de puterea lor. d
8
N'a cruţat cetatea'n care locuia Lot,
 ci i-a urât pentru trufia lor.
9
Milă n'a avut de neamul pierzării,
 al celor ce se trufeau cu păcatele lor. e
10
Tot aşa S'a purtat cu cei şase sute de mii de pedeştri
 care se ghemuiseră în învârtoşarea inimii lor. f
11
Doar unul de-ar fi vârtos la cerbice,
 minune ar fi să scape nepedepsit;
că la El este mila, dar tot la El mânia:
 puternic în iertare, mânie răspândeşte;
12
pe cât Îi este mila, pe-atât e şi urgia:
 pe oameni îi judecă după faptele lor.
13
Păcătosul nu va scăpa cu prăzile lui,
 dar nici răbdarea binecredinciosului nu va fi înşelată;
14
El va ţine seama de orice faptă milostivă,
 fiecare va afla pe măsura faptelor lui.
15
Dumnezeu a învârtoşat inima lui Faraon,
 aşa ca el să nu-L cunoască,
 dar să I se cunoască faptele de sub cer.
16
Mila Lui se arată la toată făptura,
 lumina şi umbra le-a împărţit printre oameni. g
17
Să nu zici: „Mă voi ascunde de Domnul,
 căci de-acolo, de sus, cine-şi va aminti de mine?;
în grămadă nimeni nu mă va recunoaşte:
 ce sunt eu în urieşenia făpturii?“
18
Iată, cerul şi cerul cerului,
 genunea şi pământul se cutremură la cercetarea Lui;
19
şi totodată munţii şi temeliile pământului
 sub ochii Lui sunt prinse de cutremur.
20
Dar la acestea toate nu se gândeşte nimeni;
 la căile Lui, cine mai ia aminte?
21
Există şi furtună pe care omul n'o vede,
 iar cea mai mare parte a lucrurilor Sale rămâne ascunsă.
22
„Lucrurile dreptăţii Sale, cine le vesteşte?
 sau cine le aşteaptă? Că departe-I este legământul“;
23
aşa gândeşte omul cu mintea scurtă;
 nemintosul, rătăcitul nu visează decât prostii.
24
Ascultă-mă, fiule, şi dobândeşte-ţi cunoaşterea,
 apleacă-ţi inima la cuvintele mele:
25
Cu măsură îţi voi descoperi învăţătura,
 cu grijă voi rosti cunoaşterea.
26
Dintru'nceput, Domnul Şi-a făcut lucrurile cu judecată h;
 odată făcute, le-a hotărât şi părţile.
27
El pentru'ntotdeauna Şi-a rânduit lucrurile,
 de la'nceputul lor şi'n curgerile lor.
Ele nu ştiu de foame, şi nici de oboseală,
 şi niciodată nu se opresc de la datorie;
28
nici unul din ele nu se izbeşte de celălalt
 şi niciodată nu-I înfruntă cuvântul.
29
Domnul Şi-a aruncat apoi ochii spre pământ
 şi l-a umplut de bunătăţile Sale.
30
Faţa i-a acoperit-o cu tot felul de vieţuitoare,
 iar acestea'n el se vor întoarce.