„Căiţa“: placenta. Termen folosit şi în Versiunea Ebraică, pe care, totuşi, unii tălmăcitori români (Radu, Gala) îl traduc prin „fătul“. Septuaginta foloseşte termenul hórion = „placentă“, care însă uneori e folosit în locul lui kórion = „copilă“ (Morrish). Având în vedere că hórion este folosit numai aici în tot V. T., faptul că succesiunea imediată este „pruncul“, că cei vechi ai noştri (ŞERBAN, BOB, ŞAGUNA, SINOD) l-au tradus prin „soartea“ (casa sau cămaşa copilului, placenta), optăm pentru „căiţa“; textul exprimă teribila situaţie-limită în care suferinţa (întru necredinţă) îl poate dezumaniza chiar pe omul cel mai pur, mai delicat, mai neprihănit.