Dt 28:48
Ci vrăjmaşilor tăi, pe care Domnul îi va trimite asupră-ţi, lor le vei sluji în foame şi'n sete şi'n golătate şi'n tot felul de lipsuri; şi jug de fier vor pune pe grumazul tău, până ce te vor nimici.
Plg 5
Plângerea a cincea
1
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce-a dat peste noi,
 priveşte-ne ocara!
2
Întreaga moştenire ni s'a mutat la alţii,
 casele la străini.
3
Orfani suntem de tată,
 iar mamele, de parc'ar trăi în văduvie.
4
Din propria fântână bem apă şi dăm bani
 şi ne plătim pădurea ducând-o, grea, în cârcă.
5
Prigoană grea, grumaz încovoiat,
 munciţi am fost şi n'am avut odihnă.
6
Egiptul ne-a'ntins mâna,
 Asurul, să ne-arate ce-am ajuns. a
7
Părinţii în păcate-au trăit şi nu mai sunt,
 noi le purtăm păcatul. b
8
Ah, robi c ne stăpânesc!;
 din mâinile lor nimeni nu este să ne scape.
9
Punându-ne vieaţa'ntr'un fir ne-aducem pâinea,
 având a sta de faţă cu sabia pustiei.
10
Ni-i pielea înnegrită de parc'ar fi cuptor;
 ia uite-i: prinşi de tremur pe sub furtuna foamei!
11
Femeile'n Sion le-au umilit d,
 fecioarele'n cetăţile lui Iuda.
12
Boierii fost-au spânzuraţi de mâini,
 bătrânii n'au primit nici o cinstire.
13
Aleşii noştri plângeri au strigat.
 Cei tineri în pădure s'au sfârşit.
14
Bătrânii-au încetat să stea în poartă,
 au încetat aleşii să mai cânte.
15
În inimi bucuria ni s'a stins,
 din hora noastră plânsul s'a ales.
16
Cununa de pe frunte ne-a căzut.
 Vai nouă, vai, că am păcătuit!
17
De-aceea vin dureri şi inima ni-i tristă,
 de-aceea ochii noştri ni s'au înnegurat:
18
pe muntele Sion, că-a devenit deşert
 şi vulpile-l străbat!
19
Ci numai Tu, Tu, Doamne, Tu vei rămâne'n veci:
 pe tronul Tău [de-a pururi vei sta], din neam în neam.
20
De ce pân'la sfârşit ne vei uita pe noi?
 Ne părăseşti Tu oare cât zile vor mai fi?
21
O, Doamne,
întoarce-ne la Tine, iar noi ne vom întoarce;
 ca şi-altădată, fă-ne din zi o noutate!
22
Că prea de tot cu totul ne-ai lepădat pe noi,
 asupră-ne cu mare mânie Te-ai aprins!...