Dt 28:36
Ducă-te Domnul, pe tine şi pe regele tău pe care-l vei pune peste tine, ducă-te la neamul pe care nu l-ai cunoscut – nici tu, nici părinţii tăi – şi-acolo vei sluji la dumnezei străini, la lemne şi la pietre;
Ir 5
Fărădelegile Ierusalimului aduc năvălirea duşmanilor. Pedeapsă spre îndreptare.
1
Alergaţi în roată pe străzile Ierusalimului
şi vedeţi şi cunoaşteţi şi cercaţi prin pieţele lui:
Dacă puteţi afla un singur bărbat,
dacă e cineva care împarte dreptatea
şi cercetează cu bună-credinţă faptele,
atunci Eu voi fi iertător, zice Domnul.
2
Ei zic: «Viu este Domnul!»;
oare nu fac ei prin aceasta jurământ mincinos? a
3
Doamne, ochii Tăi vor să vadă buna-credinţă.
Tu i-ai bătut, pe ei nu i-a durut;
Tu i-ai sleit, ei nu vor să se'ndrepte;
Tu le-ai făcut chipurile mai aspre decât stânca,
dar ei n'au vrut să se întoarcă.
4
Atunci am zis: Poate că ei sunt săraci;
fiindcă sunt slabi,
fiindcă ei nu cunosc calea Domnului
sau judecata lui Dumnezeu. b
5
Voi merge deci la cei înzestraţi
şi lor le voi vorbi,
fiindcă ei au cunoscut calea Domnului
şi judecata lui Dumnezeu.
Dar, iată, ei toţi ca unul au sfărâmat jugul
şi legăturile le-au rupt. c
6
Iată de ce leul pădurii s'a aruncat asupră-le
şi lupul pân' la praguri i-a pustiit
şi leopardul le pândea cetăţile: d
tot cel ce iese va fi sfâşiat,
pentru că ei şi-au înmulţit răutăţile
şi'n răzvrătirea lor s'au întărit.
7
„Pentru care dintre acestea te voi ierta?
Fiii tăi M'au părăsit
şi se jurau pe cei ce nu sunt dumnezei.
Şi i-am hrănit pân' la saţiu,
iar ei se preadesfrânau
şi'n casele târfelor îşi găseau adăpost. e
8
Cai înnebuniţi după iepe au devenit,
fiecare râncheza spre femeia vecinului său.
9
Oare pentru acestea nu voi pedepsi?
– zice Domnul –
şi nu se va răzbuna sufletul Meu pe un neam ca acesta?
10
Urcaţi-vă pe meterezele ei f
şi daţi cu ele de pământ;
nu mergeţi însă de tot pân' la capăt,
lăsaţi-i proptelele,
că ale Domnului sunt g.
11
Căci casa lui Israel cumplit M'a defăimat;
dar şi cei din casa lui Iuda
12
au minţit Domnului lor
şi au zis: «Astea nu sunt cum se spune;
rele peste noi nu vor veni,
sabie şi foamete nu vom vedea;
13
profeţii noştri s'au prefăcut în vânt,
Cuvântul Domnului nu era în ei,
şi, cu asta, punct!». h
14
Aşadar, acestea zice Domnul Atotţiitorul:
Pentru că voi aţi spus un astfel de cuvânt,
iată, Eu Mi-am făcut cuvintele foc în gura ta
şi'n lemne [am prefăcut] poporul acesta,
şi el îi va mistui.
15
Iată, Eu aduc peste voi un neam de departe,
o, casă a lui Israel – zice Domnul –,
un neam a cărui limbă nu o vei înţelege;
16
oameni puternici sunt toţi;
17
ei vă vor mânca holdele şi pâinea,
ei vă vor mânca fiii şi fiicele,
ei vă vor mânca oile şi viţeii,
ei vă vor mânca viile şi smochinii şi măslinii
şi cu sabie vor treiera cetăţile voastre cele tari
în care voi v'aţi pus nădejdea.
18
Dar va fi în zilele acelea
– zice Domnul Dumnezeul tău –
că nu de tot vă voi nimici.
19
Şi va fi că atunci când veţi zice:
«De ce ne-a făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea?»,
tu le vei răspunde: De vreme ce M'aţi părăsit
şi'n ţara voastră aţi slujit unor dumnezei străini,
străinilor le veţi sluji într'o ţară care nu va fi a voastră.
20
Vestiţi aceste lucruri în auzul casei lui Iacob
şi auzite să fie în casa lui Iuda!
21
Ascultaţi acum aceste lucruri,
voi, popor nebun şi nesimţit:
Ochi au şi nu văd; urechi, şi nu aud.
22
Oare nu vă veţi teme de Mine?
– zice Domnul –,
şi nu veţi avea nici o sfială'n faţa Mea,
a Celui ce i-a pus mării nisipul hotar
ca pe o veşnică, de netrecut, poruncă?:
În tulbure mişcare va fi neputincioasă,
mugind înalt din valuri, hotarul nu-l va trece...
23
Dar poporul acesta are inimă nesupusă şi răzvrătită;
s'au abătut, s'au dus
24
şi'n inima lor n'au zis:
Să ne temem acum de Domnul Dumnezeul nostru,
Cel ce ne dă nouă ploaie timpurie şi târzie,
– după cum se coace vremea rânduită pentru seceriş –
şi a păstrat-o anume pentru noi...
25
Fărădelegile voastre sunt cele ce v'au adus acestea,
păcatele voastre sunt cele ce v'au îndepărtat bunătăţile.
26
În poporul Meu s'au aflat oameni fără credinţă;
laţuri au întins să nimicească oameni,
şi iată că i-au prins.
27
Aşa cum laţul ce s'a'ntins e plin de păsări,
tot astfel pline sunt casele lor de vicleşug;
aşa s'au tot întins şi s'au îmbogăţit,
28
s'au îngrăşat
şi rânduiala judecăţii au călcat-o:
n'au judecat pricina orfanului
şi nici pricina văduvei au judecat-o.
29
Oare pentru acestea nu voi pedepsi?
– zice Domnul –
şi nu se va răzbuna sufletul Meu pe un neam ca acesta?
30
Spăimire şi'nfricoşare s'au făcut pe pământ;
31
profeţii proorocesc lucruri strâmbe, i
preoţii au bătut din palme,
iar poporului Meu i-a plăcut aşa;
ce veţi face pentru viitor?“