Dt 28:29
Ziua'n amiază să pipăi cum pipăie orbu'n întuneric; să n'ai noroc în drumurile tale; năpăstuit şi jefuit să fii de-a lungul zilelor tale şi nimeni să-ţi fie spre ajutor.
Is 59
Prin pocăinţă spre mântuire. Făgăduirea Mântuitorului.
1
Oare mâna Domnului nu poate mântui?
ori Şi-a făcut El auzul greu,
aşa ca să nu poată auzi?
2
Nu, ci greşalele voastre vă despart de Dumnezeu
şi din pricina păcatelor voastre Şi-a întors El faţa de la voi,
aşa ca peste voi să nu fie milă. a
3
Că mâinile voastre spurcate sunt cu sânge
şi cu păcate degetele voastre;
buzele voastre, şi ele, nelegiuire au grăit
iar limba voastră cugetă nedreptate.
4
Nimeni nu vorbeşte ce e drept,
nici că există judecată adevărată;
ci nădejdea şi-o pun în deşertăciuni
şi îndrugă vorbe goale;
căci ei răutate zămislesc
şi fărădelege nasc. b
5
Ouă de aspidă au clocit
şi pânză de păianjen ţes;
iar cel ce vrea să mănînce din ouăle lor,
clocitură găseşte spărgându-le
şi pui de viperă c înlăuntru.
6
Pânza lor de păianjen nu va deveni haină,
nici că se vor îmbrăca ei cu faptele lor,
căci faptele lor sunt lucrarea nelegiuirii.
7
Picioarele lor spre răutate aleargă,
grabnice să facă vărsare de sânge;
gândurile lor, şi ele, sunt gânduri de omor;
destrămare şi ticăloşie în căile lor;
8
calea păcii nu o cunosc,
nici că e vreo judecată în căile lor;
căci cărările pe care merg sunt întortocheate
şi pace nu cunosc.
9
De aceea s'a'ndepărtat de la ei judecata,
iar dreptatea nu va da peste ei;
când aşteptau lumină,
li s'a făcut întuneric;
când aşteptau zorile,
picioarele li s'au pomenit în ceaţă.
10
Ca orbii vor pipăi peretele;
aşa îl vor pipăi, ca şi cum n'ar avea ochi;
în miezul zilei vor cădea ca'n miezul nopţii
şi ca nişte muribunzi vor suspina.
11
Ca un urs cu o porumbiţă împreună vor umbla d:
judecată am aşteptat şi nici o mântuire nu este,
ea s'a îndepărtat de noi.
12
Că multă este'n faţa Ta fărădelegea noastră,
iar păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă;
căci fărădelegile noastre se află întru noi
şi faptele noastre nedrepte ni le cunoaştem.
13
Ne-am purtat ca nişte păgâni, am minţit înşelând,
prin răzvrătire ne-am îndepărtat de Dumnezeul nostru;
cuvinte nedrepte am grăit,
neascultători am fost;
din inima noastră cuvinte nedrepte am zămislit
şi am cugetat.
14
Şi judecata am întors-o înapoi
şi dreptatea departe s'a îndepărtat;
căci adevărul în căile lor s'a mistuit
şi pe calea cea dreaptă ei n'au putut să treacă.
15
Şi adevărul a fost dus departe,
iar ei cugetul şi l-au abătut de la a'nţelege.
Iar Domnul a văzut
şi nu I-a plăcut că nu era nici o judecată.
16
Şi a privit, şi nici un om nu se afla,
şi S'a socotit, şi nu era cine să ajute;
aşa că El i-a apărat cu braţul Său
şi cu mila Sa i-a întărit.
17
Şi S'a îmbrăcat El cu dreptatea ca şi cu o platoşă
şi coiful mântuirii Şi l-a pus pe cap;
şi cu haină de izbândă S'a îmbrăcat
şi cu veşmântul Său,
18
ca unul care din plin vrea să răsplătească,
ocară chiar potrivnicilor Săi.
19
Astfel că cei de la Apus se vor teme de numele Domnului,
iar cei ce vin din Soare-Răsare, de numele Său cel slăvit;
căci ca un râu năprasnic va veni mânia Domnului,
cu dezlănţuire va veni.
20
Şi de dragul Sionului va veni Izbăvitorul
şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob. e
21Şi acesta va fi legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Cel ce este asupra ta, şi cuvintele pe care Eu ţi le-am pus în gură nu vor lipsi din gura ta, nici din gura seminţiei tale, fiindcă Domnul a spus-o, de acum şi până'n veac.