Dt 28:24
Praf să-i dea Domnul pământului tău în loc de ploaie, pulbere din cer să cadă peste tine până ce degrab te va nimici.
Ir 14
Secetă şi foamete. Rugăciunea profetului.
1Cuvântul Domnului ce s'a făcut către Ieremia cu prilejul secetei:
2
„Iudeea a plâns,
porţile ei s'au golit,
întuneric s'a făcut pe pământ,
strigătul Ierusalimului scutură văzduhul.
3
Trimis-au mai-marii pe cei mici după apă;
aceştia au venit la fântâni, dar apă n'au găsit
şi s'au întors cu vasele goale.
4
Munca pământului a încetat
din lipsă de ploaie;
plugarii, simţindu-se umiliţi,
şi-au acoperit capul.
5
Căprioarele şi-au fătat puii'n poiană
şi au părăsit-o, că nu era iarbă.
6
Asinii sălbatici şedeau prin păduri
şi adulmecau vântul;
ochii li se topeau, că nu era verdeaţă“.
7
Doamne, păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă;
de dragul Tău fă ceva pentru noi,
că multe sunt înaintea Ta păcatele noastre,
faţă de Tine am păcătuit.
8
Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel
şi mântuitor la vreme de necaz;
de ce Te-ai făcut ca un trecător a pe pământ,
sau ca un pământean ce se abate la popas?
9
Fi-vei oare ca un om cufundat în somn?
sau ca un voinic care nu poate mântui?
Dar Tu eşti între noi, Doamne,
şi numele Tău e numit peste noi:
nu ne uita!
10Aşa grăieşte Domnul către poporul acesta: „Le-a plăcut să-şi mişte picioarele încoace şi încolo, b şi nu s'au cruţat; de aceea Dumnezeu nu a binevoit întru ei; acum îşi vor aduce aminte de nedreptatea lor“.
11Şi a zis Domnul către mine: „Nu te ruga pentru poporul acesta, pentru binele lui;
12că dacă ei vor posti, Eu nu le voi auzi rugăciunile; de vor aduce arderi-de-tot şi jertfe, acestea nu-Mi vor face nici o plăcere; căci cu sabie şi cu foamete şi cu moarte îi voi nimici“.
13Iar eu am zis: O, Doamne, Cel-ce-eşti c! Iată, profeţii lor vor profeţi, zicând: „Sabie nu veţi vedea, şi nici foamete va fi între voi; că adevăr şi pace voi da pe pământ şi'n locul acesta“.
14Atunci Domnul mi-a zis: „Profeţii profeţesc minciuni în numele Meu; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am poruncit şi nu Eu le-am vorbit; ci ei vă profeţesc vedenii mincinoase şi ghicituri şi vrăji şi după pofta inimii lor.
15De aceea, aşa zice Domnul: Profeţii care profeţesc minciuni în numele Meu n'au fost trimişi de Mine. Şi dacă ei zic: «Sabie şi foamete nu vor fi pe pământul acesta», ei bine, cu moarte cumplită vor muri, de foamete se vor topi profeţii!
16Iar poporul căruia ei îi profeţesc, ei bine, de sabie şi de foamete vor fi ei lepădaţi pe uliţele Ierusalimului; şi nimeni nu va fi care să-i îngroape, nici pe femeile lor, nici pe fiii şi fiicele lor; propriile lor răutăţi le voi vărsa peste ei.
17
Iar tu le vei spune cuvântul acesta:
Lacrimi să verse ochii voştri, ziua şi noaptea, fără'ncetare,
căci cu mare strivire s'a zdrobit fiica poporului Meu,
cu rană dureroasă foarte.
18
De voi ieşi la câmp, iată răniţi de sabie!;
de voi intra în cetate, iată durere prin foamete!;
căci preot şi profet s'au dus într'o ţară pe care n'o ştiau“.
19
– La ce bun l-ai lepădat pe Iuda?
s'a îndepărtat oare sufletul Tău de Sion?
de ce ne-ai lovit fără putinţă de vindecare?
Noi aşteptam pace: nimic de bine;
un timp de vindecare: şi, iată, tulburare!
20
Doamne, noi ne cunoaştem păcatele,
nedreptăţile părinţilor noştri
că am păcătuit în faţa Ta.
21
De dragul numelui Tău, încetează!;
nu nimici tronul slavei Tale!;
adu-Ţi aminte: nu rupe legământul Tău cu noi!
22
Este oare printre idolii păgânilor
vreunul care dă ploaie?
sau cerul [lor] cumva îşi va da plinul?
Oare nu Tu eşti Acela?
În Tine, Doamne, nădăjduim,
că Tu le-ai făcut pe toate acestea.