Ebr.: „Tatăl meu era un arameu pribeag“. Referire la Iacob, părintele celor douăsprezece seminţii, ai cărui strămoşi erau aramei din Mesopotamia (vezi Fc 25, 20; 28, 5). KJV traduce: „Tatăl meu era un sirian gata să piară“, preluând adverbul ebraic nu numai în sensul de „pribeag“, „rătăcitor“, „nomad“, ci şi în acela de „om pierdut“, deznădăjduit, răzle-ţit de ai săi. Oricum, e vorba de diferenţa dintre pribeagul şi oropsitul (în Egipt) de odinioară şi proprietarul funciar de acum.