Ebr.: Tatăl meu era un arameu pribeag. Referire la Iacob, părintele celor douăsprezece seminţii, ai cărui strămoşi erau aramei din Mesopotamia (vezi
Fc 25, 20;
28, 5). KJV traduce: Tatăl meu era un sirian gata să piară, preluând adverbul ebraic nu numai în sensul de pribeag, rătăcitor, nomad, ci şi în acela de om pierdut, deznădăjduit, răzle-ţit de ai săi. Oricum, e vorba de diferenţa dintre pribeagul şi oropsitul (în Egipt) de odinioară şi proprietarul funciar de acum.