Dt 24:18
adu-ţi aminte că rob ai fost în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo; iată de ce-ţi poruncesc eu să faci lucrul acesta.
Ies 22
Pedeapsa pentru furt şi alte păcate a.
1De va fura cineva un viţel sau o oaie şi le va înjunghia sau le va vinde, cinci viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi pentru o oaie.
2Dacă cineva va prinde hoţul asupra faptei şi-l va lovi de moarte, nu i se va socoti omor.
3Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit soarele, vinovat este: pentru moarte cu moarte va muri b.
3Dar dacă nu va avea cu ce să plătească furtul, să fie vândut.
4Iar dacă hoţul va fi prins, şi cele furate vor fi găsite la el vii – de la asin pân'la oaie –, să plătească îndoit.
5Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie lăsând vitele să pască ţarina altuia, va plăti din ţarina sa după cât a stricat; iar dacă a păscut toată ţarina, va plăti cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are mai bun în via sa.
6Dacă izbucneşte un foc şi, întâlnind mărăcini, se întinde şi arde clăi sau snopi sau holdă, va plăti cel ce a aprins focul.
7Dacă-i dă cineva vecinului său bani sau lucruri să le păstreze şi ele sunt furate din casa acestui om, atunci hoţul, de va fi găsit, îndoit să le plătească;
8iar dacă hoţul nu va fi găsit, atunci stăpânul casei va veni în faţa lui Dumnezeu şi va jura'ntru adevăr că n'a ascuns nimic din lucrurile aproapelui său.
9Oricare-ar fi lucrul împricinării – un viţel, un asin, o oaie sau o haină sau un oarecare lucru pierdut despre care cineva spune că-i al lui – pricina amândurora va fi adusă în faţa lui Dumnezeu; cel ce prin Dumnezeu e dovedit, acela îndoit îi va plăti aproapelui său.
10Dacă cineva îi dă aproapelui său un asin sau un bou sau o oaie sau o altă vită să i-o păzească şi dacă aceea suferă o vătămare sau moare sau e furată şi nu există martori,
11între cei doi să se facă jurământ în faţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul] nu şi-a făcut parte din vita aproapelui său; pe aceasta o va lua stăpânul său de bună, iar el nu va plăti nimic.
12Dacă [vita] i se fură, îi va plăti despăgubire stăpânului său;
13iar dac'a fost sfâşiată de fiare, să-i aducă dovadă şi nu va plăti.
14Dacă cineva o cere cu'mprumut [vita] de la vecinul său şi ea suferă vătămare sau moare sau e furată şi stăpânul ei n'a fost de faţă, el o va plăti;
15dar dacă stăpânul ei a fost de faţă, nu o va plăti; dacă e simbriaş, ea va intra în socoteala simbriei.
16Dacă cineva înşală o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, o va înzestra înzestrându-şi-o ca soţie;
17dar dacă tatăl ei nicicum nu se va învoi să i-o dea de soţie, atunci el îi va plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pentru zestrea fecioarelor.
18Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască.
19Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.
20Cel ce jertfeşte dumnezeilor, şi nu numai singurului Domn, cu moarte să piară c.
21Pe străin să nu-l prigoneşti, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
22Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac să nu vă purtaţi rău;
23că, dacă voi le veţi face rău şi ei vor striga către Mine, Eu le voi auzi glasul
24şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri săraci de părinţi.
25Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele sărac de lângă tine, nu-l zori d şi nu-i pune camătă.
26Dacă aproapelui tău îi vei lua ca zălog haina, să i-o dai înapoi înainte de asfinţitul soarelui,
27căci ea e învelitoarea lui, e singurul vestmânt cu care să-şi acopere goliciunea e: în ce va dormi el? Aşadar, dacă el va striga către Mine, Eu îl voi auzi, că milostiv sunt Eu.
28Pe dregători să nu-i defaimi, pe mai-marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău.
29Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cei întâi-născuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie.
30Tot aşa vei face cu viţelul tău, cu oaia ta, cu animalul tău de povară: şapte zile va fi cu maică-sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie.
31Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mâncaţi carnea dobitocului sfâşiat de fiară f; aruncaţi-o la câini!