Dt 24:17
Să nu suceşti dreptatea străinului, nici pe a orfanului şi nici pe a văduvei; haina văduvei să n'o iei zălog;
Pr 22
CAPITOLUL 22
Alte sfaturi.
1Un nume bun e mai de preţ decât bogăţia multă,
şi un dar bun, decât argintul şi aurul.
2Bogatul şi săracul s'au întâmpinat laolaltă,
dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut.
3Iscusitul, văzându-l pe omul rău că rău se chinuieşte, scoate el însuşi o învăţătură,
dar cei nepricepuţi trec mai departe spre paguba lor.
4Frica de Domnul e odrasla înţelepciunii,
ca şi bogăţia, mărirea şi viaţa.
5Ciulini şi laţuri sunt în căile strâmbe,
dar cel ce-şi păzeşte sufletul se va feri de ele.
6Pe copil învaţă-l după chemarea sa;
când va îmbătrâni, nu se va abate. a
7Bogaţii îi vor stăpâni pe săraci
şi slugile îşi vor împrumuta stăpânii.
8Cel ce seamănă rele, rele va şi secera
şi din plin va primi pedeapsa faptelor sale.

Domnul îl binecuvintează pe omul blând şi darnic,
dar [omul] va da seamă de prostia faptelor sale.
9Cel care-l miluieşte pe sărac, el însuşi se va hrăni,
căci din pâinea lui i-a dat săracului.

Cel ce dă mită îşi câştigă biruinţă şi cinste,
dar ia sufletul celui ce a primit-o.
10Scoate-l din adunare pe zurbagiu, şi odată cu el va ieşi gâlceava;
că dacă stă el în adunare, pe toţi îi necinsteşte.
11Domnul iubeşte inimile cuvioase
şi plăcuţi îi sunt toţi cei fără prihană.

Un rege cârmuieşte cu buzele.
12Ochii Domnului ocrotesc priceperea,
dar El dispreţuieşte vorbele nelegiuite.
13Leneşul îşi cată îndreptăţiri şi zice:
– E un leu pe drum şi un ucigaş pe uliţă...
14Groapă adâncă e gura nelegiuitului
şi'n ea cade cel urât de Domnul.

Rele căi sunt înaintea omului
şi lui nu-i place să se întoarcă din faţa lor;
dar el trebuie să se abată de la calea strâmbă şi rea.
15Lipsa de gândire face inima tânărului s'o ia razna,
iar băţul şi învăţătura îi sunt departe.
16Cel care-l înşală pe sărac îşi sporeşte averea,
dar dacă-i dă bogatului, şi-o micşorează.
17Apleacă-ţi urechea la cuvintele înţelepţilor, ascultă şi cuvintele mele
şi lipeşte-ţi inima, ca să ştii că ele sunt bune.
18Şi dacă ţi le vei pune la inimă,
împreună cu tine se vor veseli pe buzele tale,
19pentru ca nădejdea ta să fie în Domnul
şi pentru ca El să-ţi facă ţie cunoscută calea;
20şi scrie-ţi-le de trei ori,
pentru sfat şi cunoaştere, pe tăbliţa inimii tale.
21Eu te învăţ, aşadar, cuvântul adevărului şi cunoaştere bună în auz,
pentru ca şi tu să poţi răspunde cuvintele adevărului celor ce te întreabă.
22Nu-l sili pe cel nevoiaş, fiindcă el e sărac
şi nici să-l necinsteşti pe cel neajutorat care bate la porţi;
23fiindcă Domnul este Cel ce-i va judeca pricina,
iar tu la adăpost îţi vei mântui sufletul.
24Omului mânios să nu-i fii însoţitor,
nici să locuieşti împreună cu prietenul gata de sfadă,
25ca nu cumva să înveţi ceva din purtările lui
şi sufletului tău să-i agoniseşti laţuri.
26Nu te pune chezaş din ruşine faţă de obrazul cuiva;
27că dacă nu vei avea de unde plăti,
îţi vor lua chiar şi aşternutul de sub coaste.
28Nu muta vechile pietre de hotar pe care părinţii tăi le-au pus.
29Omul care ştie să vadă şi care-i grabnic în faptele lui
trebuie să stea pe lângă regi,
iar nu pe lângă oamenii trândavi.