Motivarea indică o atitudine mult mai binevoitoare a legiuitorului faţă de Egiptenii care, totuşi, în ultimă instanţă, au fost un instrument al lui Dumnezeu în planul Său general. Textul nu mai foloseşte cuvântul „slugă“ (oikétes), ca în 5, 15, ci „străin“ (pároikos), cu înţelesul: rezident; străin care locuieşte temporar într'o ţară, cetate sau familie; imigrant (vezi Lc 24, 18 şi nota).