Motivarea indică o atitudine mult mai binevoitoare a legiuitorului faţă de Egiptenii care, totuşi, în ultimă instanţă, au fost un instrument al lui Dumnezeu în planul Său general. Textul nu mai foloseşte cuvântul slugă (
oikétes), ca în
5, 15, ci străin (
pároikos), cu înţelesul: rezident; străin care locuieşte temporar într'o ţară, cetate sau familie; imigrant (vezi
Lc 24, 18 şi nota).