LXX foloseşte verbul daneízo = „a împrumuta bani cu dobândă“, aşa cum e folosit aici, ca şi în versetele 8 şi 10, precum şi în cap. 28 vv. 12 şi 44. Traducerile Textului Masoretic însă introduc şi ideea unui amanet (gaj, garanţie, zălog) pe care creditorul îl deţine de la debitor şi care trebuie restituit odată cu iertarea datoriei. După unii interpreţi, amanetul putea fi chiar unul din copiii debitorului, care trebuia să muncească în contul datoriei neachitate. În altă ordine de idei, versetele 1-11 cunosc două variante de interpretare, în funcţie de formularea traducerii după T. M.: pe de-o parte, aceea a rabinilor talmudişti, care văd o iertare radicală şi definitivă a datoriilor, şi, pe de alta, aceea a moderaţilor, care cred că iertarea era doar temporară, pe durata anului sabatic, aşa cum pare a sugera versetul 9.