Dt 07:23
Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va pune'n mână, iar tu le vei da pierzării cu pierdere mare, până le vei stârpi.
Sol 12
CAPITOLUL 12
Răbdarea lui Dumnezeu e nemărginită.
1
Căci Duhul Tău cel nestricăcios se află'n toate lucrurile.
2
De aceea-i pedepseşti cu măsură pe cei care cad,
Tu îi dojeneşti, amintindu-le de ce-au păcătuit,
pentru ca, scuturându-şi răul, să creadă în Tine, Doamne.
3
Că pe vechii locuitori ai Ţării Sfinte a
4
i-ai urât din pricina deprinderilor lor nelegiuite,
vrăjitoríi şi jertfe necurate.
5
Pe acei nemiloşi ucigaşi de copii,
pe cei ce mâncau măruntaie la ospeţe cu carne de om şi cu sânge,
pe cei vârâţi în tainice sfaturi,
6
pe acei părinţi ucigaşi de fiinţe fără apărare
Tu i-ai vrut să piară prin mâinile părinţilor noştri,
7
pentru ca această ţară, cea mai dragă Ţie din toate,
să primească cinstita colonie a fiilor lui Dumnezeu. b
8
Şi totuşi, chiar pe-aceia i-ai cruţat, de vreme ce şi ei erau oameni,
şi ai trimis viespi să meargă'naintea oastei Tale
ca să-i nimicească încetul cu încetul.
9
Nu că n'ai fi putut să-i dai pe cei necredincioşi în mâinile celor drepţi într'un război ca lumea,
sau să-i nimiceşti doar dintr'o lovitură – prin fiare fioroase sau printr'o vorbă aspră –,
10
ci, judecându-i încetul cu încetul, ai lăsat loc pentru pocăinţă,
cu toate că ştiai că firea lor e vicleană,
că răutatea le era înnăscută
şi că felul lor de a gândi nu se va schimba în veac,
11
fiind ei dintru început sămânţă blestemată.
Şi nici că Te-ai teme Tu de cineva
le-ai trecut cu vederea păcatele.
12
Căci cine Ţi-ar zice: „Ce-ai făcut?“,
sau cine va sta împotriva judecăţii Tale?
şi cine Te va da în judecată că ai nimicit nişte neamuri pe care Tu le-ai făcut?
şi cine-Ţi va veni în faţă ca răzbunător al unor oameni nedrepţi?
13
Că'n afară de Tine nu este un Dumnezeu care să aibă grijă de toate
şi căruia să-i arăţi că judecăţile Tale n'au fost nedrepte.
14
Nu există rege sau împărat care să-ţi ceară socoteală pentru aceia pe care Tu i-ai pedepsit.
15
Ci, de vreme ce eşti drept, Tu cârmuieşti lumea cu dreptate
şi socoţi că a-l osândi pe cel ce nu trebuie pedepsit
nu e pe potriva puterii Tale.
16
Da, puterea Ta este începutul dreptăţii:
fiind Stăpân a toate, pe toate Tu le cruţi.
17
Tăria Ta le-o arăţi celor ce nu cred în atotputernicia Ta
şi înfrunţi cutezanţa celor ce o cunosc;
18
dar Tu, stăpân pe propria-Ţi putere, judeci cu îngăduinţă
şi ne cârmuieşti cu mare bunătate;
Tu n'ai decât să vrei, şi-acolo Ţi-e puterea.
19
Prin lucruri ca acestea Ţi-ai învăţat poporul
că omul drept trebuie să fie iubitor de oameni,
iar fiilor Tăi le-ai dat o bună nădejde
că păcatele pot fi urmate de pocăinţă.
20
Că dacă pe cei ce erau vrăjmaşii copiilor Tăi
şi osândiţi la moarte, Tu i-ai pedepsit cu-atâta luare-aminte şi îngăduinţă,
dându-le timp şi loc spre a se dezbăra de răutatea lor,
21
atunci, cu câtă luare-aminte îi judeci Tu pe fiii Tăi,
Tu, Cel ce, prin jurăminte şi legăminte, le-ai făcut părinţilor lor făgăduinţe atât de frumoase!
22
Aşadar, în timp ce pe noi ne pedepseşti, pe vrăjmaşii noştri îi biciuieşti de o mie de ori mai mult,
pentru ca noi, atunci când judecăm, să ne gândim la bunătatea Ta,
iar când suntem judecaţi să ne bizuim pe milă.
23
De aceea, pe cei nedrepţi care şi-au trăit viaţa nebuneşte
i-ai chinuit cu propriile lor urâciuni c;
24
că ei au mers atât de departe pe căile rătăcirii,
încât luau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare şi mai dispreţuite,
înşelându-se ca pruncii care încă nu gândesc.
25
Şi tocmai de aceea, ca unor prunci fără minte,
le-ai trimis o pedeapsă de râs.
26
Dar cei ce nu s'au pătruns de această certare neînsemnată
vor avea de-a face cu o pedeapsă vrednică de Dumnezeu.
27
Pe cei care-i făceau să sufere şi pe care îi invidiau,
pe cei pe care-i credeau dumnezei şi de care erau pedepsiţi
i-au văzut limpede; iar pe Cel pe care altădată nu voiau să-L cunoască
L-au recunoscut drept Dumnezeu adevărat.
Iată de ce osânda cea mai de pe urmă a venit asupra lor. d