Literal: „după faţă“. Grecescul prósopon înseamnă „faţă“, dar şi „persoană“ (limba română păstrează acest înţeles în expresia „faţă bisericească“). Aşadar, pedeapsa dumnezeiască are în vedere răspunderea personală a fiecăruia din cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, în timp ce versetul precedent atestă mila infinită şi nediscriminatorie a lui Dumnezeu, cu efecte şi asupra descendenţilor. Idee mult mai generoasă decât în Iş 34, 7, unde pedeapsa divină îi poate lovi şi pe urmaşi, dar numai pân' la al treilea şi al patrulea neam (faţă de beneficiarii milei, care sunt mii şi mii).