Ebr.: „Şi dreptatea noastră va fi“; sau: „Şi dreptate va fi pentru noi“; sau: „Aşa va fi dreptatea noastră“; sau: „Şi noi vom fi drepţi“; sau: „Şi va fi pentru noi un fapt de dreptate“... Aşadar, credincioşia faţă de Lege îi conferă omului un anume statut în faţa lui Dumnezeu, acela de „drept“, adică vrednic de mântuire. Întemeindu-se însă pe textul Septuagintei, Apostolul Pavel va demonstra că păzirea Legii, fiind imposibilă în totalitatea ei şi în amănuntele ei, nu-l poate face pe om „drept“ (fără cusur) în faţa lui Dumnezeu şi că întotdeauna el Îi mai rămâne lui Dumnezeu dator cu ceva; această datorie este „radiată“ nu prin „faptele Legii“, ci prin mila lui Dumnezeu. Aşadar, în ultimă instanţă, mântuirea e opera Harului (vezi îndeosebi epistolele către Romani şi Galateni).