„Unsul-Principe“ (Hristós-Egoúmenos): Grecescul Hristós este echivalentul ebraicului (în transcripţie elenă) Messías, ambele având sensul de „Uns“. Teologia iudaică a Vechiului Testament a operat transferul semantic de la „Unsul“ ca rege al lui Israel la „Uns“ ca regele ideal. T. M.: „... până la un uns, un principe“ (RSV); „... până la Principele Mesia“ (BJ); „... până la un şef uns“ (OSTY); „... până la un mesia-şef“ (TOB); „... până la Cel Uns - Cel Vestit“ (ediţiile româneşti curente). Cât despre grecescul egoúmenos din Septuaginta, tradus în Daniel prin „principe“, el are înţelesul general de „conducător“, „căpetenie“, „îndrumător“, „călăuzitor“. Raportat la Unsul-Hristos-Mesia, el Îi conferă Personajului atributul conducerii; Hristos este Capul nevăzut al Bisericii.